Zbucium și frumusețe
September 23, 2016
Uneori frumusețea nu se poate povesti, ea trebuie înfățișată în subtilul ei, surprinzându-i amănunte ce pot scăpa ochiului obișnuit.
Marea poate fi preludiul tuturor poveștilor de dragoste din lume, iar prin lentila ochelarilor de soare se filtrează spectaculos toată sensibilitatea ce nu se pierde niciodată, în ciuda tuturor inerentelor obstacole.
Albastrul ei întâlnește albastrul cerului ca într-o atingere accidentală a două palme ce se iubesc, marea se zbuciumă și șoptește val iar cerul se cufundă în reverie pictându-se cu nori.
Atunci când ochiul vede, sufletul simte, artistul exprimă tot ceea ce cuvintele nu pot exprima pentru că este dincolo de cuvinte.
Te numesc artist, copila mea, pentru că privirea ta surprinde ce este străin altor ochi și pentru că fotografia ta exprimă mai mult decât cuvintele pot exprima.
Poezia naturii, ce este dincolo de orice vers, se poate privi în imagini, imagini ce o surprind într-un mod seducător.
Natura se percepe, în ritm de bătăi de inimă, ca un prieten bun, pe care nu trebuie neapărat să îl înțelegi, dar în prezența căruia întotdeauna simți că poți fi tu însuți.
Natura surprinsă în imagini de artistul prin venele căruia curg valuri, valuri de sentimente, conține cele mai vii nuanțe ale existenței transformând efemerul în eternitate.
Arta
