Hajduszoboszló

Munca pe care o fac mă trimite deseori in diverse colturi de tara si fiind implicata in aceeași activitate cu soțul meu, nu de puține ori, după ce ne terminam munca, ne permitem sa profitam de locul in care ne găsim si de ocazia creata pentru a ne inventa bucurii mici, pentru ca nu-i așa, in loc sa așteptam sa ne îmbrățișeze marea fericire, mai bine sa ne-o așezam cuminți in bucăți minuscule de puzzle pana când o vom realiza întreaga, nealterata de realitățile zilnice.

Veți zice ca acest lucru  nu este posibil si nu va voi contrazice.

Însă de ce sa nu ne bucuram de șansa vieții si sa ne-o consumam închistați in greutățile ei  in loc sa căutam sa ne facem bine, puțin cate puțin.

Am deviat de la subiect, însă este atât de specific mie încât nu trebuie sa mai mire pe nimeni acest fapt. Așadar am plecat spre locul unde aveam de muncit si anume Baia Mare, cu ideea prestabilita ca de acolo vom zbura spre o zare unde măcar pentru o zi sa ne simțim bine.

Zis si făcut.

Întrebarea rămânea agățata in mințile noastre cu privire la locul in care aveam sa ne desfășuram pentru câteva ore într-o iluzorie dar bine meritata cred eu fericire.

Discuțiile nu au fost deloc simple.

Sa fie Cimitirul Vesel de la Săpânța?

Ni s-a spus ca cel puțin vara, daca nu tot timpul, i s-a dus tot farmecul de odinioară, zona fiind împânzite de chinezării, ca așa e pe la noi.

Sa fie Ocna Sugatac?

Ni s-a spus ca e o stațiune ca vai de ea.

Ne-am fi dus la Felix dar, vai, fiind in plin sezon locurile erau cam ocupate.

Așa ca ne-am pus cozile in spinare si am plecat spre vecinii din Ungaria, care sa mă credeți pe cuvânt, chiar știu sa facă turism.

De îndată ce am pășit pe pământ maghiar discuțiile au continuat.

Sa fie Debrecen sau poate Miskolc cu minunata piscina in peștera?

Nici una nu părea sa ne convină așa ca am ales o a treia locația si anume Hajduszoboszló.

Am ajuns pe după amiaza si cazare am găsit din prima după ce in prealabil dădusem ce-i drept un ochi pe booking.com fără a face rezervare însă.

Locația, o pensiune frumușica, nu extrem de eleganta dar care reprezenta exact ce căutam noi, adică un loc mic, confortabil, unde sa ne așternem trupurile ostenite după o potențiala zi de distracție, loc fără prea mari pretenții.

Se spune ca romanii sunt primitori. Cei ce spun asta, pesemne ca nu au văzut ce înseamnă a fi primitor, cum cei ce te primesc știu sa iți zâmbească, sa te copleșească cu atenție, numai sa te câștige ca si client.

La noi, întâlnești fețe plictisite pe la recepții, de zici ca ai încălcat toate teritoriile din lume si ca ei, mai marii recepționeri iți fac cel mai mare serviciu din lume, pe banii tai evident, numai ca iți accepta pașii tropotind pe dalele lor sau ca te onorează cu privirea.

Dar sa nu generalizez caci am întâlnit si la noi turism de calitate, si persoane zâmbitoare pe la recepții.

Așadar, după ce ne-au întâmpinat cei de la pensiune, cu cea mai mare căldura posibila, de ziceai ca le-am făcut cea mai mare onoare, prin faptul ca am decis sa le fim oaspeții, după ce s-au precipitat sa ne aducă repede, repede încă un pat in camera pentru fetită noastră, am rămas singuri in plăcută încăpere de la etajul pensiunii.

Pensiunea, Aquacentrum se numește, este situata chiar in centrul stațiunii, la câțiva pași de marea distracție, are curte unde puteți parca mașina si toate porțile se încuie seara, bineînțeles turistul beneficiind de chei.

De asemenea, pentru cei obsedați de calculatoare, exista si internet gratis așa ca e-mailurile nu va rămân neconsultate. Camerele sunt mici însă extrem de curate.

Dar sa va povestesc un strop despre șederea noastră scurta in stațiune.

Stațiunea nu este foarte mare, însă este extrem de aerisita, in ciuda puhoiului de lume care o vizitează.

In centrul ei se găsește cel mai mare ștrand din Europa, din cate am înțeles eu, si trebuie sa recunosc ca este mare într-adevăr.

Zona, așa cum am perceput-o eu, este formata din 4 porțiuni si anume ștrandul propriu zis care are o mulțime de bazine,

AquaParcul  unde sunt toboganele si pentru care se plătește in plus,  Aqua Palace care este centrul spa acoperit si băile termale. Adică locuri pentru toate gusturile.

Copiii se pot da pe toboganele înnebunitoare, bătrânii sau cei cu afecțiuni pot face tratamente termale si adulții pot cocheta cu diversele piscine din interior sau exterior, cele din interior mărturisesc, de-a dreptul spectaculoase ( bai romane, gotice, peștera, gheata, mare, termale, tropicale, nici nu le mai știu numără).

Oricât de mofturos ai fi, si eu chiar sunt, nu se poate sa nu găsești un loc doar al tău unde sa te simți bine.

Curățenia este la ea acasă, chiar te mira cum este posibil ca totul sa se mențină la asemenea standarde de curățenie in ciuda numărului mare de turiști, in comparație cu Băile Săcelu  unde nu sunt nici pe departe atâția turiști si pe care le-am vizitat mai deunăzi, unde fiecare vestiar miroase a urina.

Seara in stațiune nu ai cum sa te plictisești fiindcă ai la dispoziție de la plimbarea cu bicicleta, la parcuri de distracție sau plimbarea cu titicarul ( despre care mă întreba fetită mea, de ce este așa frumos si nu este un tractor ca la noi) pana la a calări sau a te da pe diverse mașinuțe, de la discotecile fără număr, pana la terasele liniștite sau restaurantele cu iz de istorie, pe care noi le-am preferat.

La restaurante, meniurile se găsesc negreșit si in limba romana, iar chelnerii caută sa iți satisfacă fiecare nevoie, străduind-se sa iți vorbească asemeni celor din Graz sau din Salzburg, măcar 2 cuvinte in limba ta materna. Așadar ce ai putea dori mai mult.

Nu scriu ceea ce scriu, cu intenția de a critica turismul din  Romania, care nu-i așa, este promovat in străinătate.

Nu, nici pe departe.

Însă mă întreb daca cel care a avut șansa sa meargă măcar in 2-3 locuri din sa zicem Turcia, Croația, Austria, Ungaria si mențiunile pot continua si a văzut cum e acolo, se poate lasă păcălit de o promovare fie ea si agresiva, când cu ochii lui ii e dat sa vadă ca lucrurile la noi se degradează din ce in ce mai tare.

Cat de mult ar putea costa ca cei ce dispun  de fonduri sa investească in stațiuni cum e Săcelu, Căciulata sau Herculane, astfel încât miraculoasele ape termale sa poată trata in condiții nu luxoase, dar măcar decente?

De ce oare ne batem joc de o tara frumoasa, in condițiile in care vecinii de alături fac turism uneori din nimic, dar îl fac si îl fac nu bine ci excelent?

Nu știu sa îmi dau răspunsuri si mă gândesc ca in loc sa le mai caut mai bine caut sa mă simt bine in alte locuri decât la noi pentru ca la noi se pare ca primează alte interese.

Ca si încheiere, va invit sa vedeți cu ochii d-voastră daca am sau nu dreptate si sa vizitați, măcar o stațiune din Ungaria. Veți rămâne impresionați de tot ce vi se oferă, de multe ori la preturi cu mult mai mici ca la noi.

Cu siguranța nu veți regreta.

Hungary