Despre emoție
June 24, 2020
Maturitate
Este timpul examenului maturității.
Sunt prinsă în vâltoarea evenimentelor, pentru că fiica mea este la vârsta la care susține aceste examene. Iar anul acesta a fost greu și atipic.
Multe ne influențează și încercăm din răsputeri să rămânem pozitivi, când parcă tot universul complotează spre a împiedica asta.
Nu mai spun că acest virus rebel a dereglat mințile oamenilor mai mult ca oricând. Nciodată nu am văzut mai multe ciudățenii adunate laolaltă. E o totală dezlănțuire de ură și dispreț
În acest defavorabil context, m-am străduit să îi ofer copilului meu liniștea de care avea atât de multă nevoie acum.
Nu mi-a fost ușor mereu. Însă mi-am spus că ea merită tot efortul din lume ca, măcar acum, să aibă pacea necesară depășirii acestui obstacol.
Azi este a doua zi de examen și mi se cutremură tot universul de emoție.
Aș vrea să pot controla tot ce e imposibil de controlat
Mi-aș dori ca tot norocul din lume să îi aducă fiicei mele succesul bine meritat după atât de multă muncă.
Stau, la un bătrân computer, înconjurată de hârtii, fără să mă pot concentra, cu gândul doar la ea.
Mi-e total indiferentă lumea arogantă, rece și agresivă.
Nici clopotele ce bat prin biserici, de parcă ar fi tobele de la festivalul Untold, nu mă mai irită.
Nu mă impresionează nici situația îngrozitoare din lume.
Tot ce există acum, pentru mine, este ea și emoția ei. Vreau să îi fie maximă concentrarea, îmi doresc să îi fie bine, dacă se poate perfect.
Mâine mai este o zi de emoție, apoi ne întoarcem la micul nostru univers de blazare și rutină, asezonat uneori cu crizele de isterie nejustificate sau justificate, dar doar de ei înțelese, ale celor din jur.
Și ne vom feri cum putem, adunând în noi toată puterea lumii, pentru nu judeca atunci când în fapt ne este imposibil a nu judeca.
Dar atunci, nu vom mai vibra de emoție sau vor urma alte emoții.
Azi însă, simțeam nevoia să scriu, să îi fiu alături ei, fiicei mele excepționale, nu doar cu gândul, ci și cu cuvântul.
Plec acum de pe pagina aceasta.
Înainte de asta, însă, aștern aici cuvintele ei, culese de mine în timp ce repeta pentru proba la română.
Pentru că ea, iubitoarea de cifre, se joacă într-un mod fascinant și cu scrisul.
Și, chiar dacă iubește matematica sau așa numita poezie a universului, nici farmecul cuvântului nu îi este străin, ba dimpotrivă.
Un fragment…
Un adevărat călător știe că nu destinația este ceea ce contează, ci călătoria în sine deoarece, prin ochii acesteia, întreaga sa viață este o călătorie.
Starea de spirit a unui turist, aflat într-o călătorie, este mereu influențată de ceilalți pasageri, aceștia având puterea de a o duce dintr-o extremă în alta.
Persoanele din jurul unui turist au un rol atât de important încât se poate spune că reprezintă călătoria.
Ca adeptă a excursiilor, am simțit pe pielea mea ce înseamnă atât pasageri buni, prietenoși care aveau o poveste demnă de ascultat cât și pasageri care m-au pus în ipostaza de a-mi dori să călătoresc singură.
Acesta este riscul pe care ți-l asumi când vine vorba de a interacționa cu oameni necunoscuți.
Este posibilul risc de a-ți distruge momente neprețuite din viață, însă în egală măsură și șansa de a cunoaște persoane extraordinare pe care nu le vei putea uita vreodată.
Astfel consider că e la alegerea călătorului de a-și asuma acest risc, însă eu am fost mereu de părere că riscurile au un potențial fabulos.
