Să fii calm într-o lume ostilă

Trăim în vremuri crunte în care oameni simpli care nu au făcut medicină contestă medici cu vechime și extrem de buni în a lor meserie.

Ei cred, nejustificat, că, dacă au acces la informație pe internet, le știu pe toate. Dintr-o dată se simt școliți la școala vieții și cred că nimeni nu le poate contesta cunoașterea. Nu mai contează pentru ei că medicul și-a tocit coatele ani în șir pe băncile facultății, că medicina nu este pentru cei mulți, că nu se poate compara cunoașterea dobândită prin studiu profund cu citirea unui text de 2 rânduri pe internet.

Vreau din suflet să cred mereu ce spun medicii. Vreau să merg pe mâna lor și mereu am dorit asta. Atâta doar că uneori am avut ghinionul să întâlnesc nu medici nepregătiți, ci de medici dornici de a se îmbogăți.

Acum, cu toții ne dorim să câștigăm mai mult, nu? Însă nu cu orice preț.

Poate greșesc. Dar a greși e omenește. Îmi asum greșeala. Dar nu pot să tac.

Am să vă relatez câteva întâmplări cu stomatologi care m-au făcut să mă întreb dacă e bine să ne încredem orbește în medicii noștri sau uneori este bine să mai cerem o opinie sau chiar două. Nu, nu numai cu stomatologi am avut experiențe de acest tip, însă despre ei vreau să scriu eu acum.

Am ales Timișoara pentru tratarea problemelor mele stomatologice și nu am regretat. Medici buni s-au ocupat de mine și am închis ochii atunci când, deși mă dusesem pentru o carie, mi-au fost scoase toate plombele pe motiv că nu sunt competitive, fără a fi fost în prealabil întrebată. Nu a contat că am cheltuit mai mult decât, poate, îmi puteam permite. Doar eu alesesem să mă duc nu?  Și până la urmă rezultatul nu a fost chiar rău.

M-am gândit atunci că sunt un simplu muritor și că medicul știe mai bine, că doar era un profesionist de marcă, extrem de apreciat și cunoscut. Nu, nu îi voi da numele, îi voi spune doar dr. S.

Însă momentul care m-a edificat a fost acela în care eram la un pas de a fi operată de retracție gingivală fără a mi se comunica în ce constă procedura și fără a mi se da alternativă.

Greșeala a fost a mea și a urmat unei discuții cu dl dr. S.  Mi s-a spus cam așa:

Aveți o ușoară retracție gingivală. O reparăm sau o lăsăm așa?

Răspunsul meu a fost evident- cum știți că e mai bine.

Și iată-mă pregătită pentru operație.

A nu, nu mi s-a spus că e vorba de operație. Nicidecum. Eu îmi imaginasem că eu un sort de tratament, așa ca o plombă.

Am aflat că tratamentul pentru retracție gingivală constă în operație de abia după ce m-am informat. Unde? Nu e greu de ghicit.

Și m-am dus la data programată la doctor hotărâtă să refuz. Și am refuzat. Nu, nu a fost supărare. Eram gata, gata a fi programată peste o lună. Noroc cu asistenta căreia i-am spus că eu nu aveam habar în ce ar putea consta această intervenție. Nu mi-a făcut programare. Mi-a spus că pot sta mult și bine așa dacă am grijă cum mă spăl pe dinți. A rămas să sun când mă hotărăsc. Au trecut vreo 2 ani de atunci. Cum arată gingiile mele? Ca atunci. Nu, nu s-a agravat problema. Bineînțeles că nu. De altfel, acesta era și primul pas de făcut, trebuia urmărit dacă se retrage mai mult gingia. Nu s-a retras.

Probabil, dacă trăiesc, voi ajunge la operație, atunci când va fi momentul potrivit. Deocamdată nu e deloc cazul. Nu, nu mă pricep. Habar n-am eu. Doar că știu să mă uit în oglindă și să compar.

Am pierdut un bun profesionist, dar un execrabil comunicator, care crede, că oamenii nu trebuie informați, care crede că poate el hotărî pentru alții fără a-i consulta și pe ei, fără măcar a le explica în ce constau procedurile. Poate are dreptate. Însă eu cred că noi, pacienții, proști sau nu, trebuie să fim informați, mai ales dacă este vorba de o procedură invazivă.

Și am mai pierdut ceva. Încrederea că medicii trebuie ascultați orbește. Medicii sunt și ei oameni. Iar noi trebuie să ne informăm. Nu, nu de pe net, deși eu de acolo am aflat că urma să mi se ia țesut de pe cerul gurii pentru retracție, că aveam să nu pot mânca, că avea să fie greu și toate astea aveau să se întâmple fără a fi neapărată nevoie de acea operație.

Alesesem acel cabinet stomatologic pentru că acolo își făcuse soțul meu implant. Eu am plecat, el a rămas, nu la același medic, dar la aceeași clinică, să îi zicem Clinica dr. S. Nu vreau să dau nume, după cum spuneam.  Ghinionul a făcut să i se rupă o lucrare. Tot ghinionul a făcut să fie în vreme de Covid și să aibă nevoie de implant. Și nu mai încape îndoială că s-a gândit la acea clinică.

Acum, desigur, cabinetele au stat închise și medicii au nevoie de venituri căci toate costă, de la chirie la materiale.

Și sunt de acord că totul e mai scump acum. Și soțul meu a fost de acord. Așa că s-a dus pentru implant la clinica dr. S conștient fiind că o să coste. Tehnica a avansat. Materialele și ele sunt de diferite tipuri. Corect ar fi ca pacientul să fie informat și să poată alege dintr-o gamă de materiale, materialul potrivit lui. Însă nu s-a întâmplat așa.

Fără a i se da alternative, doar bontul pentru implant l-ar fi costat de 6 ori mai mult acum decât cu nu chiar atât de multă vreme. Procedura în sine scumpă și ea, plus că la o întâlnire anterioară i se spusese că nu e nevoie de os în plus pentru implant, acum dintr-o dată, probabil ca să justifice sumele mărite peste măsură, avea nevoie.

Ca să nu mai spun de o igienizare cu detartrare care costă acum de 2 ori mai mult ca înainte de Covid. Uitați-vă pe site-uri actuale de profil, la câteva clinici ( nu, nu există riscul de a o găsi tocmai pe asta, ea nu are prețurile afișate nicăieri) cam cât costă o igienizare și adăugați nu o taxă acceptabilă de Covid, cum am văzut pe la alte cabinete, de 10-11 euro, ci una de 3 ori mai mare.

Și acum, să mă iertați,  dar ce poate să difere atât de mult față de acum ceva vreme, încât să coste atât un bont? Dar un detartraj? Cât să coste acum sarea pe care o pun ei în igienizare încât aceasta să coste dublu, câte cutii de măști de față să plătească un singur pacient?

Soțul meu, spre deosebire de mine, s-a interesat concret. Unde? La locații alternative, nicidecum pe internet. Da, da, nu a căutat ca mine, ci a sunat. Și a aflat. A aflat că există și prețuri pământene și alternative la materiale. Multe chiar. Deci costuri diferite. Ba chiar a fost la alt cabinet, la un control, să se interesez de implant. Credeți că are nevoie de adiție de os? Ați ghicit- NU.

Și deși el a avut încredere în cabinetul S și după ce eu demult o pierdusem a fost nevoit a pleca și el. A pierdut un medic bun, poate, sigur prea avid după bani și el, categoric un comunicator la fel ca cel menționat de mine mai sus. Care nu oferă alternative.

Clinica nu știu dacă va pierde ceva. În fața noastră, unii dintre cei de acolo și-au pierdut omenia. Pentru ei, probabil nu înseamnă mare lucru. Vor lucra în continuare, atâta vreme cât oamenii vor fi dispuși să plătească oricât. Și vor fi cu siguranță, mulți.

Noi muncim din greu pentru banii pe care îi câștigăm și suntem cumpătați în a-i cheltui.

Nu contestăm calitățile medicilor. Ne-am dori doar, ca cei cu dorință de îmbogățire rapidă să se gândească și la cei ce îi plătesc.

Veți spune să nu meargă acolo dacă nu își permit și aveți dreptate. Dar pentru ca să știe dacă își permit, oamenii ar trebui informați și ar trebui să li se ofere alternative. Poate nu își pot permite toți Mercedes, dar mulți vor alege o altă marcă bună de mașină existentă pe piață bună care să le satisfacă nevoile.

Astfel medicul nu face compromis, căci vinde tot un material bun, chiar dacă nu de top, iar pacientul pleacă mulțumit.

Acum eu nu dau sfaturi nimănui.

Am doar un gust amar în gură cu privire la unii medici. Sau mai degrabă cu privire la modul lor de comunicare căci nu mi-aș permit să judec actul medical. Nici nu vreau să o fac. Nu am expertiza necesară.

Și, în fapt,  atâta vreme cât avem de unde alege nu e totul pierdut. Și avem.

Crede și nu cerceta nu se aplică. Niciunde. Nici măcar la clinica dr. S.