Budapesta ca o poezie

Când pășești pe străzile Budapestei, e ca atunci când citești o poezie.

Iar când ajungi să iubești Budapesta, este ca și cum ai înțeles toate sentimentele dezvăluite de versurile poetului.

Budapesta este subtilă ca versul și răvășitor de frumoasă ca toată simțirea de dincolo de cuvânt.

Poate că și Budapesta se poate citi în proza, dar mie, o mare iubitoare de poezie, îmi place să o citesc ca pe o poezie și să o simt ca pe muzica ce se poate atașa de vers.

Budapesta este sofisticată și complexă, clasică și de neegalat.

Budapesta nu se impune privitorului cu forța, dar nimic din ceea ce ea reprezintă nu poate trece neremarcat. Este ca un vis devenit realitate, ca o poveste nemuritoare.

Își curge existența traversată fiind de Dunăre și fiecare parte a ei își are un farmec aparte.

Pesta și Buda sunt ambele încărcate de istorie, Pesta întinsă iar Buda privindu-te de pe dealuri și ele misterioase și purtând parfumul unui trecut nu întotdeauna ușor.

Dar dincolo de frumusețea locurilor, Budapesta te întâmpină cu oameni zâmbitori și dornici să îți dăruiască un strop de fericire, ajutându-te să compui în amintiri un tot de bunătate, prestanță, eleganță și armonie.

Budapesta ți se cuibărește în suflet și este imposibil, dacă nu te-ai îndrăgostit de ea la prima vedere, să nu simți până la urmă un sentiment profund de iubire perenă pentru ea.