Kefalonia-jurnal de călătorie

Dimineață cețoasă de toamnă în care parfumul sublim al unei cești de cafea se îmbină cu parfumul amintirilor.

Am fost în Kefalonia, insula sălbatică cu munți înalți, străduțe extrem de înguste, greci autentici și peisaje de neuitat.

Ai zice că Zakynthos se aseamănă cu Kefalonia, dar nu este deloc așa.

Kefalonia este o insula altfel unde privești marea, de cele mai multe ori, de sus, de pe coame de munți dezgoliți de verdeță, unde caprele te întâmpină, cocoțate pe stâncile de la marginea drumului și unde priveliștea, pur și simplu, îți taie respirația.

Am stat în Poros, o stațiune pustie la miez de zi ce se anima ușor seara.

Poate și fiindcă am fost acolo la început de septembrie am avut senzația lipsei de turiști, deși seara străduțele fremătau de vorbe rostite în mult prea multe limbi.

Poros este port, iar acolo muntele cade în mare, plaja este pietroasa și pisicile își fac culcuș la mal de mare în algele uscate și primitoare.

Tavernele sunt pline de oameni și localnicii sunt foarte prietenoși.

De pe terasa vilei, se vedea răsăritul așa, ușor ascuns după alte două hoteluri, copacii de un verde incredibil de viu, dar și albastra mare.

Multe lungi plimbări cu mașina și pe jos am făcut constatând că stațiunile se aseamănă într-un fel, dar că peisajele marine și țărmurile sunt senzaționale și unice.

Am văzut Skala cu vestigile ei istorice și Sami, stațiunea port atât de animata, am fugit de ploaie și ne-am ascuns în Lixouri unde la o tavernă pe mal de mare am întâlnit cei mai ospitalieri chelneri din lume,

Am văzut în timp de furtună faimoasa plajă Xi cu nisip roșu parcă și mai roșiatic decât mă așteptam, măturat fiind de furioasa mare.

Am fost la frumoasa peșteră Melissani unde barcagii cu chef de cântat plimbă turiștii pe lacul cristalin de un albastru infinit, lăsându-i să admire cerul în locul unde tavanul, din cauza unui cutremur, s-a surpat.

Am fost la superba plajă ce seamănă atât de mult cu plaja Navagio din Zakynthos, plaja Myrtos, unde sinuos de pe munți cobori într-o poveste, unde apele sunt adânci și cristaline cu pietre albe ca rochia unei mirese și unde mulți aleg să privească peisajul din cer planând lin cu parașute și parapante.

Am fost în cea mai spectaculoasă locație despre care aproape că nu am cuvinte a vorbi și anume stațiunea Assos ce îmi aduce aminte cumva de orășelele italiene de la țărm de mare și am vizitat capitala insulei, extrem de aglomerată, Argostoli.

Vremea s-a jucat cu nervii noștri aducând furtuni de o intensitate extrem de mare ce au curățat țărmul și au înfuriat apele, lăsându-ne să vedem frumusețea insulei sub toate formele ei, caline și sălbatice.

Am privit din vârf de munte, vulturii înfometați zburând și le-am ascultat țipătul ascuțit întrebându-ne cine le va fi următoarea victimă și am zâmbit la jocul pescărușilor pe țărm și pe ape.

Ne-au zgâriat mașina tufele supărate că le tulburăm liniștea și ne-au zâmbit pinii înalți și pieptănați frumos de natură.

Dacă ar fi să compar Kefalonia cu Zakynthos aș spune că ea este visul sălbatic în timp ce Zakynthos e visul calm.

Fiecare insulă își are farmecul ei de neegalat și deși ai senzația că seamănă, în realitate sunt atât de diferite!.

Am plecat din Kefalonia, fără lacrimă, mărturisindu-i că mi-e inima dăruită surorii ei Zakynthos, dar spunându-i că o iubesc și pe ea un pic. De pe ferry am privit Ithaca, gândindu-mă la Ulise.

Poveștile se țes ușor la țărm de mare și tot ce se făptuiește acolo are șansă la nemurire.

Mă întorc la ceașca de cafea aburindă și închid amintirile undeva pentru câteva momente.

Poate voi reveni în Kefalonia, cândva, dând șansa timpului, ca în căsătoriile aranjate, să mă facă să mă îndrăgostesc și de această insulă sau poate să mă împrietenesc cu adevărat cu ea.

Însă până atunci marea și unica mea iubire rămâne Zakynthos.

Kefalonia