Marea Adriatica la tarm de Piran

Marea mă privește calmă dintr-o parte de Piran și plină de furie din cealalta parte.

Stau cuminte pe un colț de stâncă la îmbinarea dintre cele două mări care sunt de fapt o singură mare și ma recunosc pe mine simplă și complicată, calmă și zbuciumată.

Și mi-aș dori să o sorb din privire și să o îmbrătișez ca pentru întaia dată, ca și când aș trăi o noapte înflacarată de dragoste în baldachinele unui amor necenzurat și neancorat în rutină.

Mai apoi mi-aș dori să mă îmbrace în fiorii ei de mare, să îmi maseze gândurile meschine transformându-le în puritate și să rămân acolo înlănțuită în libertatea pe care numai îmbrațisarea ei curată de mare mi-o poate da….

Piran