Marea Egee

Amintiri de la țărm de mare…

Le numesc amintiri întrucât persistă în mintea mea făcându-mi gândul să se îndrepte permanent într-acolo.

Le numesc așa, deși am senzația că marea există în inima mea ca și când am fi o singură ființă.

Timpul trece, amintirile rămân, și uneori dragostea nu piere, ci există în permanență în inima noastră, nealterată de cotidian, nezdruncinată de distanță.

Marea Egee la tărm grecesc de mare este diferită de marea Adriatică la țărm de Piran, copleșindu-mă cu culoarea-i albastră verzuie și cu liniștea din adâncuri.

Marea  la tărm de Piran e mai vie, mai năzuroasă și mai sălbatică spre deosebire de marea din golfurile elene ce seduce prin serenitatea ei.

Anul acesta am iubit marea la țărm de Kriopigi, în minunata Kasandra a Greciei.

I-am simțit liniștea, i-am ascultat zbaterea, i-am strâns în pumnul meu nisipul.

Mi-am lăsat trupul purtat de imensitatea albastră a mării, am stat întinsă în nisipu-i auriu, la ceas de noapte, numărând stelele și am admirat uimită falnicii copaci ce aproape că se aruncau despletiți în mare cuprinși de euforia unei perfecte simbioze.

Ca un paparazzo am încercat să îi surpind intimitățile, fascinată fiind de dezinvoltura cu care marea mi se dezvăluia, emoție cu emoție, imagine cu imagine, culoare cu culoare.

Amintiri la țărm de mare…

Să fie amintiri sau doar realitatea faptului că marea a existat în sufletul meu mereu, fidelă zbatere de val peste o iubire eternă și infinită?