Highly Sensitive People- Oameni hipersensibili
June 20, 2023
Când am hotărât să scriu despre oameni hipersensibili (Highly Sensitive People), mi-am propus să citesc mult pentru a reuși să surprind, în felul meu, dar ajutându-mă de cunoașterea celor mai deștepți ca mine, trăsături ale unor astfel de persoane.
Dar mai apoi am realizat că, scriind despre acest tip de personalitate, scriu în fapt și despre mine prin urmare curgerea scrierii ar trebui să fie mai ușoară, pentru că am idee despre ce vorbesc.
Cred că prima persoană care a descris oamenii hipersensibili, folosind acest termen de HSP este psihologul Elaine Aron, ce consideră că aproximativ 15-20% din populație intră în categoria HSP. Ulterior, subiectul a fost dezvoltat și s-au scris multe articole despre acest tip de persoane.
Cum sunt persoanele foarte sensibile?
Aceste persoane au o sensibilitate emoțională mai puternică la stimulii interni și externi comparativ cu restul populației.
Spre exemplu ele pot fi mai sensibile la lumină, la durere, la zgomot sau la foame. De asemenea au o viață internă extrem de profundă și complexă. Dacă ar fi să mă descriu pe mine aș spune că nu mă plictisesc niciodată cu mine, că trăiesc în interiorul meu o multitudine de vieți, toate extrem de pline de culoare. Și da, sunt sensibilă la stimulii exteriori extraordinar de tare.
A fi hipesensibil nu este considerat a fi un problemă medicală, ci mai degrabă o trăsătură de personalitate ce implică un răspuns ridicat la influențe pozitive și negative.
Hipersensibilitatea nu e specifică doar oamenilor, ci și altor specii crezându-se că a fi observator înainte de a acționa ajută la supraviețuirea lor.
Ce cauzează hipersensibilitatea?
Se pare că hipersensibilitatea este o trăsătură evoluționară de vreme ce se găsește la multe specii.
Unii spun că lipsa iubirii părinților o poate cauza de asemenea, la fel ca experiențe negative din copilărie.
Genetica poate contribui la hipersensibilitate, aceasta fiind adesea ereditară.
Trăsături ale oamenilor hipersensibili (HSP).
Detestă violența de orice fel.
Spre exemplu eu nu pot să văd filme violente sau imagini ce includ violență. Orice discuție despre violență mă marchează extrem de tare și nu mă lasă să dorm, uneori nopți la rând. Nu suport violența verbală și de aceea am renunțat să mai privesc la știri întrucât toate se concentreză pe violență. Mă simt pierdută în conflict și nu îmi doresc decât să dispar din zona de conflict și să nu fiu parte din unul niciodată.
Simt emoțiile altora.
Uneori le simt și când merg pe stradă. Îmi pare că realizez suferința sau supărarea celorlați și că mă afectează. Prefer să trăiesc în lumea mea fără de lume, în care admir natura fără a mă lăsa influențată de emoțiile celor ce trec pe lângă mine. Nu cuvântul mă convinge, cu privire la cum se simte cineva, ci limbajul nonverbal, vocea, postura și cu greu pot fi mințită pentru că simt adevărul din spatele minciunii. Mă încarc negativ de la sentimentele negative cu care defilează ceilalți în jurul meu, atât de tare, încât sufăr atacuri de panică sau inima îmi bate neregulat după o perioadă petrecută cu persoane care au vibrația joasă.
Se simt suprastimulați de mediul înconjurător.
Adesea, mai ales în mulțime, mă simt atât de copleșită de tot ce mă înconjoară încât simt nevoia să mă așez într-un colț liniștit și să mă îmbrățișez pentru a pune o barieră între mine și ceilalți. Nu suport parfumurile artificiale, extrem de puternice, dar le iubesc pe cele venite din natură, miros de floare sau de iarbă proaspăt cosită. Nu mă deranjează lumina puternică și nici zgomotele pe care le pot ignora.
Sunt retrași.
Cu adevărat eu sunt foarte retrasă. Îmi place să petrec timp cu mine și întotdeauna voi prefera singurătatea unei petreceri zgomotoase. Dacă particip la vreo întrunire sau petrecere, prefer să observ, fără a interacționa foarte mult cu ceilalți. Dacă aleg să interacționez, o fac pentru că simt că pot discuta despre lucruri ce să îmi suscite interesul, nicidecum despre timpul probabil.
Se sperie repede și tresar.
Aș putea spune despre mine că nu mă sperii foarte repede. Însă da, se întâmplă, în special când sună telefonul, să tresar. Prefer să mi se scrie mai degrabă decât să fiu sunată și un telefon pe care nu îl aștept de regulă îmi crește pulsul.
Au o viață internă profundă.
Adesea, sunt pierdută în gândurile mele, oriunde m-aș afla. Nu există să fiu singură cu mine și să mă plictisesc. Mereu găsesc ceva de visat, de contemplat, de creat. Mult mai singură mă simt când sunt înconjurată de oameni care nu mă înțeleg sau pe care nu îi înțeleg.
Iubesc frumosul.
Orice frumos mă mișcă până la lacrimi, de la frumusețea unui apus de soare, la frumusețea unei picturi sau la scrierea dintr-o carte. Uneori plâng ascultând muzică și unele persoane blânde, pe care le întâlnesc în această lume ce caută să umilească, să calce în picioare, să domine, mă face de asemenea să am lacrimi în ochi. Îmi amintesc și acum că am lăcrimat la o discuție cu o vânzătoare de la un supermarket, caldă și cu suflet frumos și m-am simțit fericită când o recepționeră a unui hotel a ales să mă îmbrățișeze la plecarea mea de la hotelul său.
Au un răspuns emotional puternic.
Aș putea spune că este adevărat în sensul că, cu adevărat, mă bucur foarte tare de bucuria altora, de reușitele lor și mă întristează la fel de tare orice eșec al celor apropiați și nu numai, orice durere, orice neîmplinire.
Nu le place să fie foarte aglomerați.
Îmi place să lucrez în ritmul meu, să fac tot ce societatea îmi cere, chiar dacă nu e pe gustul meu întotdeuna asta. Dar dacă trebuie să fac ceva de astăzi pe ieri sau sunt extrem de aglomerată, randamentul meu nu este bun deloc. Stresul a fost și mereu va fi cel mai mare dușman al meu, căci, spre deosebire de alții, eu nu pot lucra mai bine sub stress. Pot spune chiar că mintea mea refuză să mai funcționeze. După o zi stresantă, iubesc să citesc sau să stau pierdută în gânduri, departe de lume.
Au probleme în a-i înțelege pe cei care nu sunt ca ei.
Ca mulți oamenii, și eu am probleme în a înțelege exact cum gândesc cei ce sunt diferiți de mine. Se spune că cei foarte sensibili sunt susceptibili de a fi ținte pentru narcisisti sau pentru manipulare și confirm. Adesea, când sunt în dialog cu persoane narcisiste, dure, lipsite de empatie, nu mai știu cum să procedez și pot fi ușor călcată în picioare. De abia după ce ajung să sintetizez ce mi s-a întâmplat, în liniștea singurătății, îmi spun că aș fi putut altfel să reacționez. Întotdeauna am crezut în bine, am crezut că oamenii se pot schimba, am găsit circumstanțe atenuante celor mai tulburătoare cumportamente, doar pentru a realiza mai târziu că m-am înșelat.
Sunt foarte critici cu ei înșiși.
Am făcut asta ani la rând. Indiferent ce realizam nu era pentru mine niciodată îndeajuns. De abia cu maturitatea, am realizat că perfecționismul nu e nici pe departe o calitate și am ajuns să nu mai fiu atât de critică la adresa greșelilor mele inerente. Au reușit să mă amuz de ele chiar. Încă mă mai străduiesc să evit greșelile, dar când le fac, nu mai este o tragedie pentru mine.
Le este greu să treacă peste dezamăgiri
De multe ori, peste ani, îmi aduc aminte de durerea provocată de o vorbă aruncată în vânt, de o faptă, de o minciună. Momentele dureroase îmi apar în mine ca niște flash-uri, când mă aștept mai puțin la ele.
Cum să procedezi când ai de a face cu o persoană foarte sensibilă.
Trebuie să înțelegi că a fi sensibil e o trăsătură de temperament, de personalitate și că persoana este puțin probabil să se schimbe în timp.
Trebuie să te asiguri că îi dai spațiu pentru a se simți în siguranță, să te asiguri că o îndemni să aibă grijă de ea, căci adesea nu o face.
Dacă o critici, fă-o cu blândețe, ca să nu îi sfărâmi încrederea în sine.
Încearcă să nu o supraîncarci cu informații. Poți să o faci, dar ea oricum nu le va putea procesa pe toate.
Nu o trage după tine în conflict. Conflictul o ucide lent, pentru că nu îi face față, nu îl înțelege și nu îl suportă.
Cum să supraviețuiești dacă ești foarte sensibil.
Învață ce anume te streseză și ce declanșează în tine sentimente copleșitoare și vei ajunge să le eviți pentru ca să poți supraviețui. Nu vei putea, însă, controla totul și te vei obișnui cu asta. Poți învăța să respiri profund și să dai o pauză haoticii tale minți pentru a o împiedica să se streseze.
Evită să te uiți la filme cu violență sau să asculți discuții violente.
Ferește-te de persoanele conflictuale pentru a nu te lăsa afectuat sau condu discuția spre pace.
Adaugă pozitivitate în viața ta. Desigur, viața e grea și copleșitoare adesea, cu multe elemente pe care nu le poți controla. Însă uneori și schimbarea de perspectiva asupra a ce se întâmplă în viața ta te poate ajuta.
Trebuie să admiți că nu le poți face pe toate și să nu te deranjeze să spui nu când alții încearcă să te împovoreze cu sarcini pe care știi că nu le poți duce la bun sfârșit sau pe care pur și simplu simți că nu dorești să le faci.
Să îți găsești un spațiu al tău poate să te ajute foatrte mult să îți recapeți energia pierdută. Acesta poate fi o grădină de vis, un mal de apă, un țărm de mare, pământul reavând de lângă un bătrân copac. Orice loc în care să te poți regăsi poate fi extraordinar pentru tine
Trebuie să înveți să fii blând cu tine, să nu fii negativist cu privire la propria persoană și să ajungi să te prețuiești.
Trebuie să înveți că nu ești responsabil pentru fericirea celorlați și să înțelegi că reproșurile lor posibile de cele mai multe ori nu sunt pentru că tu le-ai greșit. Și chiar dacă ai făcut-o, a greși e omenește.
În concluzie
Persoanele hipersensibile ar trebui să pretuiască felul lor de a fi, în loc să îl deteste. Oamenii vin pe lume cu diferite trăsături și, după cum adesea am mai spus, sunt deopotrivă diferiți și asemănători. A fi hipersensibil poate fi copleșitor uneori, dar în aceeași măsură plăcut, pentru că cei ce sunt hipersensibili experimentează nu doar elementele negative din viața lor mai intens, ci și frumusețea lumii înconjurătoare.
Și dincolo de trăsăturile pe care oamenii le au sau nu, cred că este important ca fiecare să își păstreze intactă autenticitatea și să nu își dorească să fie altcineva decât este.
Referințe:
