Atingerea

Altfel - Nimic altceva decât un loc altfel, într-o lume în care anormalul ia locul normalului din ce în ce mai mult.

Narcisist- cum să supraviețuiești părintelui narcisist

Copilul părintelui narcisist crește, adesea, neînțelegându-se pe sine.

Are senzația că nimic nu este ceea ce pare a fi și că evidentul nu este chiar atât de evident.


Această scriere se vrea un mic ghid de supraviețuire, pentru copiii ce au crescut cu persoane narcisiste.

Am decis a scrie după ce am ascultat nenumărate podcasturi despre această tulburare de personalitate și mi-am zis că poate cuiva această scriere i-ar putea fi de folos.


“Many children of narcissistic parents do survive although they have suffered horribly. They are courageous individuals who never give up even when they feel like they can’t go one more step. They learn the lessons of survival well. Many of them become hypervigalent and suffer from anxiety and depression. Many benefit from highly skilled empathic psychotherapy and other healing modalities: gentle yoga, a form of meditation that works for you, journaling, exercise that you enjoy and spending time with Nature.” Linda Martinez-Lewi, Ph.D

( Mulți copii ai părinților narcisiști supraviețuiesc, deși au suferit îngrozitor. Ei sunt indivizi curajoși ce nu se dau niciodată bătuți, chiar și când simt că nu mai pot face nici un pas. Au învățat lecția supraviețuirii bine. Mulți devin hipervigilenți și suferă de anxietate și depresie. Mulți au beneficii în urma psihoterapieie foarte empatice și în urma altor modalități de vindecare-yoga, meditație, jurnal, sport și petrecerea timpului în natură.)

Despre persoana narcisistă

Tulburarea de personalitate de tip narcisist constă în:

  • exagerarea abilităților și talentelor și sentimentul persoanei narcisiste că este superioară celorlalți;
  • obsesia cu privire la propria persoană- discuția va duce întotdeauna la ea și la mărețele sale fapte;
  • faptul că toate țintele sale sunt în legătură cu ea însăși;
  • neputința de a avea relații normale- pretenția sa fiind ca ea sa fie stăpân, iar cealaltă persoană sclav;
  • fantezii cu privire la capacitățile sale nemărginite;
  • furie atunci când este criticată;
  • credința că este unică și specială;
  • nevoia de admirație extremă pentru orice- dacă îți face o favoare este în stare să îți reamintească de ea și pe patul de moarte;
  • faptul că se simte îndreptățită să primească tratament special;
  • a profita de alții pentru nevoile personale;
  • ZERO empatie- nu recunoaște sentimentele celorlalți;
  • faptul că este extrem de invidioasă pe ceilalți și are senzația că și ceilalți sunt invidioși pe ea;
  • aroganță;
  • incapacitate de sentimente profunde pentru alte persoane în afară de sine.

Părintele narcisist

Ca părinte este un dezastru pentru că nu este capabil a relaționa cu copilul său, nefiind pregătit a vedea în acesta o persoană de sine stătătoare.

Dacă în copilărie, când copilul nu este capabil a riposta, neavând simțul propriei identități, relația poate funcționa într-o oarecare măsură, o dată cu trecerea anilor părintele narcisist nu mai poate avea o relație normală cu propriul copil, fiind invidios pe rezultatele acestuia, neînțelegând cum este posibil ca acesta să gândească cu propria minte și să ia decizii care să nu coincidă cu propriile decizii ale narcisistului.

Narcisistul își rănește copilul:

  • mințindu-l;
  • ignorându-i nevoile sau copleșindu-l până într-atât încât îi reduce la zero spațiul personal, anihilându-l ca ființă;
  • neglijându-l;
  • făcându-l să creadă că nu contează;
  • punând propriile nevoi deasupra celor ale copilului;
  • imaginând un șablon ideal și de neatins pentru copil;
  • condiționând iubirea de anumite fapte ale copilului, distorsionând astfel însăși noțiunea de iubire;
  • manipulând;
  • spunând un lucru la un moment dat și altul ulterior;
  • utilizând vulnerabilitatea copilului pentru a-l exploata;
  • insultând subtil sau direct copilul;
  • ignorând granițele personale;
  • tratând copilul ca pe un obiect, nu ca pe o persoană cu nevoi;
  • făcând copilul să se simtă vinovat sau nebun.

Copilul crescut de părintele narcisist trăiește o adevărată dramă, fără însă a realiza acest fapt, uneori pentru mulți ani.

Viața îi este marcată de anxietăți și depresii și nu poate înțelege de ce i se întâmplă toate acestea, mai ales dacă mediul în care are șansa de a evolua este unul favorabil lui, după ce se rupe într-o mai mică sau mai mare măsură de părintele narcisist.

Trăsături ale copilului crescut de un părinte narcisist

Câteva dintre trăsăturile copilului crescut de părinți narcisiști, devenit adult, ar fi următoarele:

  • crește deconectat și lipsit de un simț de sine autentic;
  • luptă cu un acut simț al inferiorității;
  • îi este teamă de pedepse și condamnări și are un acut simț al fricii de respingere;
  • tinde să pretindă că nu are nevoi, crezând că trebuie să fie doar prezent și fără pretenții pentru a primi acceptarea celorlalți și că dacă arată ce își dorește cu adevărat și ce nevoi are va fi respins;
  • nu poate să își accepte dorințele proprii și nici să și le satisfacă crezând că este incapabil de a face asta;
  • se auto-sabotează și este perfecționist la extrem;
  • se simte permanent vinovat, fără valoare și ca făcând multe greșeli;
  • îi este imposibil a se vedea în lumina propriei valori, considerându-se inferior, fiind capabil de a se sacrifica sau de a-și lua mai multe responsabilități decât poate duce pentru a-și demonstra capacități de care nu se crede în stare;
  • nu se așteaptă să primească nimic la schimbul sentimentelor oferite fiind primul ce se angajează în relații ce îl dezavantajează;
  • suferă permanent de sentimentul că este pe punctul de a intra în necaz fără a avea vreo vină;
  • nu își asumă riscuri și caută să se prezinte drept invizibil ca să se protejeze pentru că invalidându-i-se permanent sentimentele în copilărie se îndoiește de el;
  • are mari dificultăți de avea grijă de el și nu are priceperi de viață simțindu-se prins în copilărie indiferent de vârstă;
  • se simte pierdut, amenințat, fără putere și are nevoie de un părinte să aibă grijă de el;
  • foarte mulți copii crescuți de părinți narcisiști suferă de o imensă vinovăție cu privire la tot ce fac.

Calea spre vindecare

Pentru a se vindeca copilul crescut de narcisist, devenit adult, are nevoie să:

  • își dezvolte un simț al propriei importanțe;
  • învețe să se valorizeze;
  • înțeleagă că este ființă și nu obiect, stăpân al propriului destin și nu sclav al circumstanțelor;
  • înțeleagă că trebuie să pună distanță între el și narcisistul ce îl rănește, conștientizând totodată că acesta nu se va schimba;
  • își permită să sufere pentru lipsa părintelui pe care în fapt nu l-a avut cu adevărat niciodată;
  • își amintească permanent că trebuie să se îngrijească – întrucât și el contează;
  • înțeleagă că nu trebuie să se urască, că este o persoană demnă de încredere, iubire și devotament.

Spune Robert Greene, în cartea sa extraordinară, Legile naturii umane, pe care v-o recomand cu tărie, că cu toții suntem narcisiști și că, cu cât strigam mai tare narcisistul, cu atât arătăm mai mult către noi înșine. Și are dreptate.

Sunt mai multe tipuri de narcisism ( despre care voi vorbi separat) și uneori narcisismul nu este chiar atât de rău, ba mai mult poate exista și narcisism pozitiv.

Cei mai periculoși, în fapt, sunt narcisiștii care vor să controleze totul sau narcisistul malign.

Dar și lui i se poate face față.

Afirmă Robert Greene, parafrazându-l pe Arthur Schopenhauer, că trebuie să privim oamenii ca fenomene, ca pe plante.

“Stop thinking other people are like you. See people as phenomena, as neutral as comments or plants. They simply exist. They come in all varieties, making life rich ..” Robert Greene

If you come across any special trait of meanness or stupidity… you must be careful not to let it annoy or distress you, but to look upon it merely as an addition to your knowledge — a new fact to be considered in studying the character of humanity. Your attitude towards it should be that of the mineralogist who stumbles upon a very characteristic specimen of a mineral.” Arthur Schopenhauer

(“Nu te mai gândi că oamenii sunt ca tine. Privește oamenii ca pe fenomene, neutre precum comentariile sau plantele. Ei există pur și simplu. Vin într-o mare varietate, făcând viața bogată” Robert Green).

(“Dacă întâlnești orice urmă de răutate sau stupiditate… trebuie să fii atent și să nu lași asta să te enerveze sau să te destabilizeze, ci să te uiți la ea ca la o adăugare la cunoașterea ta- un nou fapt de luat în considerare în studiul caracterului umanității. Atitudinea ta cu privire la ea ar trebui să fie cea a unui geolog care a întâlnit un specimen de mineral special.” Arthur Schopenhauer)

E adevărat și ce spune Mello și anume că “în mine se află cauza iritării mele și nu în persoana ce aparent a provocat această iritare” (Anthony de Mello– din cartea Stoic zi de zi de Ryan Holiday ).

Ce vreau să spun?

Sunt mulți oameni cu răni cauzare de narcisiștii din viețile lor, răni pe care ei cred că nu le vor vindeca niciodată.

Acest lucru nu e adevărat. Rănile se vindecă cu acceptare și detașare.

Și narcisismul are o cauză.

Narcisistul are la baza o încredere în sine redusă ce duce la megalomanie în final.

Sigur, narcisismul chiar este ca o boală incurabilă.

Nu îți imagina că vei putea să te apropii de narcisist, povestindu-i despre defectele lui sau despre cum acțiunile lui te afectează pe tine și că astfel îl vei schimba. Acest lucru nu e posibil. Pentru că el este convins că se comportă fără de pată. El este PERFECT.

Nu îți imagina că va fi posibil să se bucure în mod real pentru bucuria ta, că nu va încerca permanent să te controleze, să te manipuleze, să distorsioneze realitatea, să își reverse ura sa acerbă asupra ta atunci când ce crede el că ar trebui tu să faci nu se întâmplă.

Ține garda sus, permanent!

Așteaptă-te la răbufniri, dar tratează-le cu indulgență.

Dacă ai o relație cu el, pe care nu ai vrea să o pierzi și ai sentimente pentru el, poți învăța să îl accepți așa cum este el. Poți accepta să îi fi aproape fără a fi rănit de comportamentul său.

Uneori avem nevoie să înțelegem. Oamenii sunt ceea ce sunt. Nu vor fi niciodată ceea ce ne imaginăm sau sperăm noi să fie.

Resurse:

Being raised by a narcissist

The Impact of Growing up with a Narcissistic Parent

Cel mai frumos podcast despre narcisism

Podcast narcisism Dr Ramani

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Inainte de a posta orice comentariu va rugam cititi politica noastra de protectie a datelor cu caracter personal