Stadiul magician sau alchemist

Stadiul Magician este ultimul stadiu din nivelul postconvențional. Foarte puțini oameni ajung în acest stadiu de dezvoltare.

Acest stadiu percepe concepte unitare, fără a și le încorpora încă pe deplin.

Generalități despre stadiul magician sau alchemist

Oamenii aflați la acest stadiu au o perspectivă la persoana a 5-a asupra realității. O percep din perspectivă istorică, multiculturală cu apreciere asupra coplexității diverselor moduri de a trăi.

La acest stadiu oamenii pun la îndoială tot ce este considerat real, ajungându-se la o foarte profundă înțelegere a lumii.

Magicianul face un pas înapoi și observă cum s-a creat înțeles dintr-o perspectivă mai înaltă.

Modul acesta de a percepe realitatea compară și integrează mai multe sisteme și paradigme.

Înțelege nevoia umană de a crea hărți, de a organiza experiențe și cunoaștere în matrici complexe.

Există 2 forme de întruchipare a acestui stadiu:

• Conștient de construcție- conștient de natura construită a realității
• Conștient de Ego– experiența de a trăi viața într-o dilemă fundamentală, de a-și pune la îndoială propria întrebare și căutare

Conștient de construcție -trăsături

Înțeleg că sensul este construit, inventat, generat.

Încearcă să creeze superteorii sau hărți ale realității.

Caută să integreze teorii în teorii ale totului.

Vor să furnizeze meta-perspectivă.

Se joacă cu abstracte numerice complexe și cu formule.

Înțeleg că harta nu e teritoriul, că are o limită.

Conștient de Ego- trăsături

Sunt conștienți de șabloane de dezvoltare ce includ un tărâm tot mai larg de experiență, acțiune, sentimente și gândire.

Realizează absurditatea de a încerca să înțelegi realitatea cu mintea și numai prin mijloace reprezentative.

Încep să observe nevoia fundamentală de a inventa cadre sau povești care sunt în centrul tuturor creațiilor de semnificații umane pe tot globul, indiferent de cultură.

Înțeleg rolul egoului ca unitate centrală de procesare – ego ca proces și ca punct central de referință pentru identificare de sine- ego ca reprezentare.

Realizează că atâta vreme cât există ego ce caută să aibă clare granițe și semnificații nu va putea să existe creștere și înțelegere.

Vede că atunci când ego-ul devine transparent pentru el însuși, s-ar putea să-și dorească transcendență, dar însuși atașamentul față de detașare creează situația paradoxală a exacerbarii.

Înțeleg că cu cât cineva încearcă să trecă dincolo, cu efort, cu atât mai mult nu poate.

La acest stadiu observarea celor de mai sus devine posibilă.

Acest stadiu își dă seama de tendința egoului de a crea iluzia identității proprii permanente.

Cunoașterea finală a sinelui sau a oricărui alt lucru este văzut ca iluzie și de neatins prin efort și gândire critică pentru că orice gând conștient, orice cogniție este recunoscută ca construită și, prin urmare, separată de teritoriul subiacent, coeziv, non-dual.

Însăși conceptul de EGO vine pus la îndoială pentru că ce e el altceva decât un termen pe care l-am creat pentru a explora și comunica?

Caută să exploreze procesul lingvistic care numește aspecte ale realității.

Conceptele au sens doar în conjuncție cu mediul înconjurător și cu opusul lor; bun și rău, naștere și moarte, frumusețe și urâțenie sunt recunoscute acum ca două fețe ale aceleiași monede.

Mulți dintre cei aflați la acest stadiu deveniți conștienți de cum obiceiul de a judeca constant și automat a ceea ce este bine și a ceea ce nu, creează mare parte din nefericirea și străduința pentru îmbunătățire atât de răspândită în conștiința obișnuită care se trezește.

Cei conștenți de ego au o înțelegere dinamică și cu multe fețe a naturii umane și a complexității interacțiunii umane.

Vor să înfrunte nevoia lor profundă de teorii și explicații, sperând să treacă dincolo de limitele minții raționale care dă răspunsuri automate, condiționate bazate pe memorie, pe distincții dobândite între ceea ce este bun și rău, prin consolidarea culturală continuă, de zi cu zi.

Au compasiune pentru alții.

Sunt atenți la propriul sablon de procesare a emoțiilor și rațiunii.

Să te uiți la tine încercând să înțelegi poate fi fascinant și de durată.

Să trăiești la limita dintre sens și fără sens poate fi exaltant și frustrant.

Cei aflați la acest stadiu observă cât de trecătoare și recursive pot fi gândurile și sentimentele. Ei pot observa cum acestea urmează modele înrădăcinate de repetare care nu sunt oprite de efortul conștient de a le depăși.

Acest stadiu poate fi confuz, pentru că înțelege pe deplin că trebuie să înveți să trăiești cu paradoxul că ființa umană are nevoie de sens în timp ce înțelegi că acest demers este inutil.

Oamenii la acest stadiu simt că obiceiul de a judeca în mod automat, obicei ce constituie funcționarea umană obișnuită, este o barieră majoră pentru o acceptare de sine mai profundă și pentru a-i îmbrățișa pe ceilalți.

Observă tendința minții de a analiza și reflecta la nesfârșit pentru a crea teorii corecte ale naturii și ale vieții. Toate aceste eforturi pot fi acum înțelese ca apărări parțiale împotriva cunoașterii impermanenței eului întrupat.

La acest stadiu se observă nu doar condiționarea culturală, ci și dificultatea de a trăi în limbaj.

Când oamenii văd prin filtrul construcției simbolice și cartografierii realității lor, dispoziția față de obiceiul lingvistic se poate schimba profund.

Oamenii aflați la acest stadiu sunt conștienți de pseudo-realitatea creată de cuvinte.

Ei realizează că urmărirea autoidentificării obiective și explicațiile raționale și obiective ale universului sunt zadarnice – artefacte ale nevoii noastre de a face față permanent și substanțial la ceea ce este în flux, imaterial și impermanent.

În același timp apreciază rolul important al limbajului pentru evoluția umană.

La acest stadiu crește accesul la intuiție, la alte stări ale corpului, la sentimente și vise. Și mai mult decât atât aceste surse de cunoaștere devin importante.

Crește capacitatea de a aprecia și extrage perspective din surse non-raționale.

Întoarcerea către sine și observarea proceselor mentale duce adesea la experiența spontană a unui mod direct de a fi în care cunoscător și cunoscut se contopesc momentan, iar simțul de sine personal dispare. Aceste stări sunt numite momente de vârf, stări de curgere sau experiențe de beatitudine. În aceste experiențe se pierde simțul sinelui și al timpului și ele ajută la a pune în perspectivă eul pentru un sentiment de putere oferind o modalitate alternativă de a experimenta.

La acest stadiu oamenii sunt martori la parada de gânduri ce vin și pleacă, fără a încerca să le influențeze. Astfel ei experimentează  momente de eliberare de efortul egoului de a control și afirmare de sine. Însă încă la acest stadiu aceste experiențe sunt de foarte scurtă durată. De îndată ce se încearcă evaluarea lor, magia se pierde.

Oamenii renunță cu greu la identitatea lor familiară încă.  Chiar și când înțeleg că a da drumul atașamentului aduce eliberare de suferință, încă nu o pot face cu adevărat. Și cu cât sunt mai atașați de ideea de non atașament cu atât mai mult rămân legați de ea.

Apreciază nevoia altora de a găsi sens vieții lor.

Sunt foarte toleranți cu privire la soluțiile altora legate de viață, chiar dacă nu sunt orbi la limitările lor.

Uneori simt invidie cu privire la simplitatea stadiilor anterioare pentru că lumea lor acum este experimentată ca foarte complexă.

Își duc la împlinire destinul independent și curajos.

Indivizii conștienți de ego reprezintă primul stadiu  care privește întreaga experiență în termeni de continue fluctuații. Din punct de vedere teoretic, construiesc edificii de cunoaștere și le demontează de îndată ce acestea sunt ridicate.

Sunt foarte sensibili la binele celorlalți chiar mai mult ca strategistul.

Dacă lucrează cu alții, sunt foarte atenți la dinamica personalității acestora și sunt în acord cu priceperile lor interpersonale.

Trăiesc un sentiment de mirare cu privire la misterul dezvoltării conștiinței.

Privesc la ei și la alții cu smerenie, pentru că le lipsește simțul de a ști pe care îl au strategiștii.

Sunt foarte critici cu ei uneori, imediat ce ajung la acest stadiu, iar mai apoi devin toleranți cu ei înșiși.

Utilizează mecanisme de apărare în mod matur.

Se simt liberi să fie ei înșiși, să își arate vulnerabilități, emoții și confuzii.

Temeri ale stadiului magician

Temerea lor cea mai mare este că nimeni nu le înțelege complexitatea.

Se tem că poate sunt foarte orgolioși și se cred mai buni ca alții.

Se tem de inabilitea umană de a crea sens pe termen lung prin încercare rațională.

Limbaj dezvoltat la stadiul magician

Este complex, viu, autentic.

Se exprimă pe o varietate mare de subiecte, preocupări, întrebări pe toate unindu-loe în fraze complexe.

referințe:

Ego Development: A Full-Spectrum Theory Of Vertical Growth And Meaning Making

Susanne Cook-Greuter- Ego Development

Susanne Cook-Greuter and Dean Anderson on Adult Ego Development

9 Stages of Ego Development part 1, 2, 3-Actualized- Leo Gura

Stages of Ego Development-Johanna Farrimond

imagini: Unsplash