Luminile si umbrele lor
November 21, 2013
Luminile își fac jocul, penetrând tăcut tot întunericul ce le obstrucționează determinarea.
Parcă niciodată nu se dau bătute, nici măcar în cele mai întunecate dintre nopți.
Ca să nu le zărești, licurici de speranță, trebuie să le depășești încăpățânarea și nu într-un sens pozitiv.
Dar așa cum, după soare, ploaia ne udă tărâmul iluziilor târzii, așa cum, după căldură împlinirilor, vine adeseori și eșecul insuccesului sau așa cum, după căldura verii ispititoare, frigul iernii ne acoperă tăcut, tot așa și luminile își au umbrele lor.
Umbrele au înțeles, tot la fel de important ca însăși lumina și nu pentru că în contrast spectacolul este mai fascinant, ci fiindcă dincolo de evidenta lumina, rasata umbră aduce o timidă, dar necesară schimbare.
Uneori, însă umbra luminii aduce disperarea neprevăzutului, neputința de a afla timida rază de soare în negura întunericului.
Și atunci plini de speranță căutăm lumina dincolo de umbrele ei. O căutăm ca pe o salvare a cuvântului nerostit și ne gemem strigătul înăbușit.Știu că fiecare lumină își are umbra ei ce o urmează pas cu pas ca un prieten neostenit și că fiecare umbră își are lumina ei pe care o privește cu nesaț, acoperindu-i trupul de negură doar pentru a i-l dezvălui în fantastice culori, un strop mai târziu.
Și mă gândesc că poate suntem datori, atunci când lumina ne luminează chipul de speranță, cu un pic de iubire și pentru umbra ei.
Pentru că întotdeauna viața este compusă nu numai din lumină, ci și de umbrele ei.