Viata si amintire
Amintire
January 2, 2016
Știai ca pedeapsa mea este tăcerea. Și tăceai precum demult îmi vorbeai. Mi-era dor de vorba ta ca de o îmbrățisare, dar o pierdusem și pe ea și îmbrățisarea. Nu stiu exact dacă le pierdusem deodată, pe peron de vis neîmplinit sau pe rând. Am fost Read more…
December 26, 2020
Mansarda gândurilor Îmi doream o mansardă, o mansardă în care să stau, cernându-mi gândurile și așternându-le mai apoi pe hârtie. Singurătatea e cea care permite gândurilor să se releve altfel decât în permanentă mișcare, să se arate nefragmentate, curate, într-o lină, nezbuciumată curgere. Așa credeam. Read more…
May 20, 2013
Am visat-o sau poate doar mi-am amintit-o din istorii de copilărie pe ea- grădina sufletului meu-grădina cu sentimente, cu parfum de floare și de iarbă proaspăt cosită și cu ploaie de petale. Grădina sufletului meu sălășluiește în inima mea, adânc încrustată în arii de memorie, Read more…
November 13, 2019
Frânturi de amintiri se ivesc în mintea mea, în cele mai ciudate momente, uneori nelasându-mă să îmi fac treaba, alteori, iţindu-şi căpşorul sentimental sau furios în miez de noapte şi trezindu-mă din somn. Dorul mă cuprinde, când îmbrăcându-mă ca o plapumă caldă, când strângându-mi fiinţa Read more…
December 29, 2011
Om regăsit în capturi de istorie, personaj funebru al propriei vieți, Căutând fără să știe înțelesuri în aforismele ce îl compun, Îndreptând-se către nicăieri, dând întâietate neimportantelor momente, Amestecând între decoruri, de pe scena vieții, sentimente, Jucând un rol, nefiind nicicând adevărat, De sine pare Read more…
December 25, 2019
Se spune că speranța nu moare niciodată. Ei bine, nu e deloc așa. Uneori murim o dată cu ea, alteori ea moare prima lăsându-ne, ființe mutilate, călătoare către nicăieri, pe drumuri de nimeni știute. Și călătorim așa, sfârșiți, fără a mai putea crede că vreodată Read more…
August 17, 2021
În decembrie 2010, între Crăciun și Anul Nou, mama murea, după o lungă suferință. Boala de care suferise: cancer cervical. Am scris de atunci zeci de rânduri despre suferința și despre moartea ei. O fac acum din nou, după ce am citit cartea Cancerul împăratul Read more…
November 24, 2015
După o noapte de insomnie, gândurile mi s-au așezat mai ordonate în sertarele minții. Sunt copleșită de amintiri, ca de iubire și zâmbesc dimineții parcă mai odihnită ca niciodată. Îmi încep ziua, nu făcând planuri peste planuri, ci deschizând sertarele de unde gândurile se transformă Read more…
Viata
September 23, 2016
Uneori frumusețea nu se poate povesti, ea trebuie înfățișată în subtilul ei, surprinzându-i amănunte ce pot scăpa ochiului obișnuit. Marea poate fi preludiul tuturor poveștilor de dragoste din lume, iar prin lentila ochelarilor de soare se filtrează spectaculos toată sensibilitatea ce nu se pierde niciodată, Read more…
April 19, 2017
Stele, licurici cerești, luminează penelul și cuvintele se aștern, ca dictate, pe străzi drepte sau strâmbe ale emoției ce se cere eliberată. Dacă nu ar fi așa, aș înceta să fiu eu, creierul mi-ar amorți și aș lua o pauză de viață, definitivă și infinită precum universul. Nebunia Read more…
April 29, 2017
Cuvintele erodează suferințele, Precum râurile malurile. Îmbunează tăcerile nepăsărilor Cu care ni se intersectează existențele. Natura reconstruiește malurile. Cuvintele se izbesc de ele transformându-se în strigăte. Strigătele recompun suferințele, bucată cu bucată. Malurile se transformă în prăpăstii de izolare Abisuri ce însingurează suferințele, Suferințe ce rămân în așteptarea cuvintelor. Suntem Read more…
May 7, 2017
Durere resimțită, acut, ca și când cineva ar înfige cuțitul în mine și l-ar roti fără milă. Nu îmi dau seama dacă durerea este vie sau cât din durere este prezent și cât este amintire. Mă joc cu cuvintele și vreau să le dau sens, Read more…