Vis atins
July 2, 2016
Unii oameni visează și oftează, dimineața, cuprinși de disperare, fiindcă nu pot sau nu vor să facă nimic pentru a-și preschimba visurile în realitate.
Alți oameni refuză să mai viseze.
Însă există în această lume mare câțiva oameni pentru care nu există obstacol în drumul lor spre a-și transforma dorințele în real.
Ei sunt oamenii pentru care există soluții la toate problemele, ei sunt oamenii viitorului, oamenii care pot schimba ceva, oamenii care spun că fac și fac ce spun înainte de a termina propoziția.
Ieri, am cunoscut fericirea în toată splendoarea ei, o fericire pură și adevărată, întreagă, absolută așa cum e greu de crezut că poate exista.
Uneori, respirăm prin copiii noștri și atunci când ei reușesc, noi reușim înzecit.
Atunci când suntem părinții oamenilor ce vor și pot suntem binecuvântați de univers.
Îmi amintesc momente de viață, intense trăiri, zâmbete și lacrimi, dreptăți și nedreptăți și toate pălesc în fața reușitei extraordinare a copilei mele.
Sigur, e doar un pas, dar unul semnificativ pe calea cunoașterii și a viitoarelor noi încercări, un pas pe calea lui se poate și nu a lui nu pot.
Copila mea și-a atins visul cu mâna, transformându-l în real.
A reușit, nu câștigând la loterie sau la loz în plic, ci prin multă muncă și dedicare, a reușit cu lacrimi și sudoare și poate că lumea ar fi mai bună dacă munca și perseverența și-ar găsi loc de cinste în aprecierile noastre.
Cred că într-adevăr fericirea este definită înainte de toate de efortul pe care suntem dispuși a-l depune pentru atingerea ei.
Cred că fericirea nu se așteaptă, ci se câștigă prin preseverență.