Efectul bumerang- backfire effect

Efectul de recul sau bumerang apare atunci când, în fața dovezilor contradictorii, credințele stabilite nu se schimbă ci devin în fapt mai puternice. Efectul a fost demonstrat experimental în teste psihologice, în care celor testați li s-au dat date ce fie întăresc, fie sunt împotriva prejudecăților preexistente și în cele mai multe cazuri s-a văzut o creștere a încrederii celor testați în poziția anterior deținută indiferent de dovezile oferite.

Efectul bumerang

M-am gândit mult la acest efect, atunci când am citit întâia dată despre el și mi-am dat seama cât de adevărat este și cât de frecvent se întâmplă ca oamenii să creadă cu tărie ceva împotriva tuturor dovezilor ce dovedesc contrariul a ceea ce ei își imaginează a fi adevărat.

Din păcate, nici în fața celor mai evidente dovezi, unii oameni nu doresc să reflecteze, să caute să înțeleagă, să dorească să afle măcar câte ceva despre acele dovezi.

Eu nu zic că toți se comportă la fel, însă mulți dintre cei pe care eu i-am cunoscut da.

Uneori simt că parcă m-aș lovi de un zid de ignoranță și de rea voință și presupun că mulți pățesc la fel.

De ce am ales să scriu despre acest subiect acum? Ei bine:

• pentru că sunt pur și simplu uimită de cât de multă răutate și lipsă de raționalitate se propagă în lumea aceasta mică în care îmi port pașii;
• pentru că trăim într-o lume plină de dogme în care există pericolul ca celor ce mai cutează să gândească sau chiar să aibă cea mai mică opinie să li se închidă din start gura;
• pentru că nu poți veni cu argumente raționale în fața celui ce nici măcar nu vrea să asculte până la capăt, ce să mai vorbim să stea mai apoi să gândească pentru el;
• pentru că ura este la loc de cinste și se scuipă cu invective, înainte ca măcar cei ce o fac să încerce să înțeleagă un biet mesaj;
• pentru că ignoranța și toleranța sunt invers proporționale;
• pentru că nu vreau să ajung să îmi cenzurez gândurile sau vorba doar pentru că unii consideră natural să mă linșeze pentru că am opinii care le contrazic pe ale lor.

Evident, puțini oameni sunt capabili de dialog și cred că și mai puțini oameni sunt capabili a accepta diversitatea în opinii, și nu numai în opinii.

Și da, se pare că “somnul rațiunii naște monștri” (Goya), ce se dezvoltă și îi înghit pe puținii capabili a mai raționa, având la mână o singură carte pe care o joacă cu îndărătnicire – aceea a voinței distructive.

Suntem în 2016!

Chiar nu putem să ne comportăm sau măcar să ne prefacem că trăim în azi și nu în evul mediu?

Ne îndreptăm către ce?

Către o revoluție religioasă care să ne ducă cu adevărat în evul mediu? Oare asta vrem acum în era cunoașterii și a informației?

Cum pot oamenii să fie atât de obtuzi, cum pot alege ignoranța cu atât de multă detașare, ridicând-o la rang de cinste și călcând în picioare pe oricine încearcă să le deschidă mintea?

Această postare este în fapt pornită de la un cântec cu un mesaj extraordinar din care mulți nu numai că nu au înțeles nimic, dar mai mult de atât, au ales ca un efect bumerang să se concentreze pe dogmele lor ignorante și să scuipe cu venin.

Pesemne au făcut-o din toleranță și iubire față de aproapele lor.

Mă întreb cât înțeleg ei din smerenia propovăduită în cartea lor dacă doar niște versuri cu profund și curat mesaj, paradoxal despre smerenie, nicidecum antireligios, pot naște atât de multă ură în mintea lor.

Să fie oare pe placul unora mai mult un zeu care iubește banii și mințile mici și nu unul ce iubește credința în forma ei cea mai generoasă și autentică, cea purtată în suflet și nu în ipocrizia unor opulente spații?

Pesemne că da.