Atingerea

Altfel - Nimic altceva decât un loc altfel, într-o lume în care anormalul ia locul normalului din ce în ce mai mult.

Cunoastere, fericire, bani

Astazi m-am uitat peste toata cartile care nu mai zac prafuite in biblioteci ci asezate cuminti in foldere atent aranjate.

Si pentru ca am o foame de cunoastere amestecata discret cu frica unui sfarsit potential care ar putea sa ma impiedice sa imi finalizez  dorinta in singuratatea ce ma inconjoara, m-am intrebat daca oare cunoasterea ne aduce fericire si daca atat fericirea cat si cunoasterea sunt exclusiv influentate de cantitatea de bani pe care o detinem la un moment dat.

Bineinteles ca raspunsul pe care mi l-am dat este relativ in masura in care despre nimic nu se poate vorbi in termeni de absolut, mai ales cand este vorba de fiinta umana.

Si totusi am incercat sa imi dau acel raspuns care, in serenitatea data de muzica lui Ernesto Cortazar pe care o ascult in casti in timp ce scriu, sa imi aduca sentimentul ca nu vagabondez degeaba prin aceasta existenta pe care uneori nu stiu de ce dar o numesc viata.

Cunoastere este ceea ce mi-am dorit de cand am pasit pe acest Pamant si intotdeauna in episoadele de cautari frenetice ale unor raspunsuri am fost mai vie dacat atunci cand m-am oprit.

Si totusi cautarea raspunsurilor a venit spre mine adeseori cu multa nefericire si profunzimea cautarilor a depins din pacate tot de nefericire.

Asadar, cautarea a pornit intotdeauna din adanca durere, din nevoia de a umple un gol al iubirii, al pierderii fiintei pretuite, al neimplinirilor pe plan profesional ce parca mi-au dat paradoxal aripi spre a merge inainte fara ca sa stiu neaparat catre unde.

Dar aduce fericire cunoasterea?

Cei cunoscatori ar zice ca nu, spunand ca numai ignoranta poate sa ne faca fericiti, ca atunci cand stim, peste sufletele sau mintile noastre se asterne o perdea de lacrimi, combinata cu alte cautari, nascute din nefericire.

Eu i-as contrazice intr-o oarecare masura, caci mie nimic nu mi-a adus mai multa fericire, in acea acceptiune a fericirii de mine intelese, decat cunoasterea.

Insa atunci cand cunoasterea depaseste simtirea, fericirea se preschimba in durere, pentru ca a cunoaste dragostea fara a o simti doare mai tare decat a o simti fara a o cunoaste.

A cunoaste fiinta din spatele unui chip de care poate ai fost la un moment dat fermecat si a-ti da seama ca imaginea nu coincide cu cunoasterea poate fi de asemenea dureros.

Sa stii ca poate ani intregi ai avut un crez, facut bucati de cunoastere, fara de care poate ai putea visa si spera iarasi poate fi dureros.

Uneori si in durere putem gasi fericirea, fericirea de o clipa a revelatiei faptului ca ai putut patrunde cu priceperea mintii tale in ceea ce poate pe altii niciodata nu a interesat.

Cand cunoasterea te desparte de cei ce-ti par asemeni din nou poate sa doara extrem de tare

Cand te simti stingher si inoportun, in frivole discutii purtate la o ceasca de cafea, iti spui insingurat ca nici cunoasterea nici cautarea nu iti aduc fericirea.

Dar ignoranta te aseaza in neputinta de a putea pasi in absurdul lumii in care cu greu ne regasim, cu fruntea sus.

Nu o prefer cunoasterii, chiar cu riscul nefericirii.

Imi asum fericiri efemere, unei fericiri date de ignoranta.

Prefer iubiri de o clipa ale unor minti seducatoare, iubirilor pamantene, chiar daca uneori mi se revolta trupul in disperare.

Cred ca mai presus de toate, cautarea insasi inseamna cunoastere si cunoasterea inseamna permanenta cautare. O căutare în lumea lui de ce, pentru ce?

Dar banii, ce rol au banii in ecuatia fericire-cunoastere? In ce masura banii aduc fericire, in ce masura influenteaza ei cunoasterea?

Pentru ca atunci cand ei nu exista, cunoasterea practic devine imposibila, insa cu cat ei exista intr-o mai mare cantitatea, de cele mai multe ori apare superficialitatea mintii, care refuza a mai fi insetata de cunoastere, detasandu-se indiferenta de imaterial si atasandu-se materialului.

Mintea incepe sa iubeasca materia, foitele straucitoare si efemere, hainele luxoase si excursiile opulente.

Pot ele aduce cunoastere?

Evident ca pot, poti gasi cunoastere in opulenta, daca privesti spre saracie si simti ca din a ta opulenta poti cladi un viitor si pentru cei ce n-au, daca excursiile iti vor deschide noi orizonturi.

Dar fara a-i blama pe cei cu bani, cati dintre acestia, pasesc in muzee pentru a privi cu lacrimi in ochi nebunia asternuta in culori spectaculoase a lui Van Gogh sau pictura iesita din toate tiparele plina de sexualitate, reprimare si inchistare a lui Egon Schiele?

Si cati incearca sa inteleaga mintea asternuta pe panza, suflet de artist rascolit de neputinta si de dorita de exprimare? Si la cati le pasa?

Poate ca banii aduc cunoastere sau poate cunoasterea depinde ca multe altele de cantitatea de bani pe care o detinem.

Poate ca acesta cunoastere este invers proportionala cu numarul de monezi sau poate si aici totul este relativ.

Cat despre relatia bani fericire ce poate sau nu sa implice cunoastere se poate discuta, pentru ca nu banii sunt cei ce aduc fericire, decat poate in simplitatea unei minti ce traieste clipa, atasata unui trup ce defileaza plictisit pe culoare neinspirate de existenta.

Altfel banii, asa cum spuneam, aduc fericire prin asigurarea suportului pentru exact acea cantitate de cunoastere de care mintea insetata are nevoie.

Pentru ca fara ei, banii, putem cunoaste prea putin, putem cunoaste cerul si marea, natura si ploaia si nimic din ce e omenesc nu ne va fi strain, dar ne vom opri la omenesc si mintea ne va fi atasata unui trup al instinctului, al trairii intense si poate ca si atunci, fara ei si cunoastere ar putea exista fericire in forma ei primitiva.

Nu am reusit sa imi formulez o concluzie, insa iata fiindca am vorbit de fericire, sunt fericita, ca eu fiinta mediocra, asezata in mediocritatea unei lumi careia nu intotdeauna ii apartin, uneori caut raspunsuri in nefericire si in raspunsuri imi gasesc pacea ce ma duce la fericire.

Uneori nu ne trebuie concluzii la ceva ce poate nici nu poate avea o concluzie, ci numai un final dupa cautare, un final ce reprezinta doar inceputul altei cautari.

Si ma uit la zecile de carti care se doresc citite si intelese.

Pe unele le voi citi si le voi intelege pe altele poate nu le voi putea nici citi, nici intelege.

Pentru ca asemeni vietii si cunoasterea este finita, la fel cum este si fericirea.

Banii nici nu mai conteaza.

Infinita ramane numai dorinta, dorinta pura si adevarata de a reusi, sa lasi posteritatii un minut din mintea ta, fie ea si mediocra si de a da voie amintirii sa cuteze sa te mentioneze intr-un  timp, fie el si finit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Inainte de a posta orice comentariu va rugam cititi politica noastra de protectie a datelor cu caracter personal