Cartea cu invataminte

Dacă ar fi să îl citez pe Bertrand Russell, cred că aș fi capabilă să citez cărți întregi într-atât de mult îi apreciez scrierea.

Cartea scrisă de Bertrand Russell, pe care am citit-o cel mai recent, se numește “De ce nu sunt creștin”.

Cartea abundă în adevăr și deși nu face nici o concesie ignoranței nu este în nici un fel instigatoare la violență.

Cartea cuprinde mai multe eseuri ce îndeamnă la gândire profundă și chiar dacă a fost scrisă de ceva vreme pare a se referi, în multe dintre pasaje, la o realitate pe care din păcate sunt nevoită să o constat zi de zi.

Veridicitatea scrierilor mă duce cu gândul la Caragiale și la felul în care savuroasa sa scriere se potrivește fără echivoc și la zilele noastre.

Citind, am realizat că de-a lungul timpului forțe mai mult sau mai puțin oculte s-au împotrivit cunoașterii și mi-am spus că în fapt omenirea a avut mereu nevoie să urmeze o turmă, un frate mai mare, un tată, fie el religios, fie politic, mi-am spus că oamenii nu vor să înțeleagă.

Progresul s-ar fi obținut mult mai ușor dacă oamenii și-ar fi adus un aport consistent la acesta.

Dar oamenii nu o fac și de multe ori incapabili de dorința de a înțelege pun supranaturalul scut în fața oricărei dezvoltări devenind de o acerbă agresivitate împotriva tuturor celor ce vin cu dovezi în sprijinul realității palpabile.

Mă întreb oare cum este să trăiești cu ochii minții închiși, orb, fără a fi orb, orb în fața evidenței.

Accept faptul că supranaturalul se bazează pe teamă, poate de aceea teama este menținută pentru a se face loc miturilor, dar nu accept sub nici o formă ideea că fără supranatural moralitatea nu ar exista.

Problema sexualității atinse în carte este și ea o problemă sensibilă pentru că într-adevăr atunci când oamenilor le sunt negate adevărurile scrise în gene, reprimarea duce la dezechilibru, iar dezechilibrul duce la neîmplinire pe toate planurile existenței.

A cuceri lumea prin inteligență și nu prin supunere umilă ar fi un deziderat poate nu atât de greu de atins dacă oamenii ar fi capabili a-și dori cu adevărat, însă pentru aceasta este nevoie ca ei să își deschidă mințile fără teamă de necunoscut, înțelegând că necunoscutul va deveni cunoaștere cu perseverență și căutări.

Oamenii au nevoie de spiritualitate, da, dar dincolo de o înțelegere a propriului eu, trebuie ca ei să vadă că nu există adevăr absolut și că adevărul deschide mereu căi noi spre alte adevăruri, că uneori adevărul de ieri devine mai puțin adevărat azi dar că adevărul indiferent cum ar fi el trebuie a se sprijini pe dovezi pertinente.

Poate nimic nu mă face să înțeleg mai bine cât de jos am coborât pe scara dorinței noastre de a raționa ca realitatea din vremurile pe care le trăiesc.

Și totuși, faptul că am șansa să citesc cărți scrise de scriitori pe care îi admir din toată ființa mea mă face să am speranță că atâta vreme cât oameni asemenea lor vor exista nu poate fi totul pierdut pentru umanitate.

Cred în rațiune mai mult decât în orice și mai cred că numai gândirea rațională bazată pe fapte și nu pe mituri ne poate salva de la dezastru, de la completa autodistrugere.

Oamenii, însă, refuză să raționeze, inexplicabil pentru mine, alegând calea simplă a necunoașterii și ignorând pe de-a întregul cunoașterea ca pe un fel de boală de care dacă s-ar molipsi nu s-ar mai vindeca niciodată. Și așa și este, căci cunoașterea este cea care instigă la mai multă cunoaștere, neacceptând sub nici o formă o relaxare a minții.

Asemenea lui Bertrand Russell:

“Aş vrea să trăiesc într-o lume în care educaţia să-şi propună drept scop libertatea intelectuală şi nu închistarea unor minţi fragede într-o armură de dogme menite să le protejeze de-a lungul vieţii de revelaţia unor probe imparţiale.”

Bertrand Russell

Și tot asemeni lui cred cu toată ființa mea că:

 “Viaţa ideală este cea inspirată de iubire şi călăuzită de cunoaştere. Cunoaşterea şi iubirea sunt practic nelimitate şi, prin urmare, oricât de bine ne-am organiza viaţa, imaginaţia ne arată că se poate şi mai bine. Dar iubirea nu este eficace fără cunoaştere, şi nici cunoaşterea fără iubire. În evul mediu când izbucnea epidemia de ciumă într-o ţară, oamenii bisericii sfătuiau populaţia să se adune în sfintele lăcaşuri şi să se roage pentru izbăvire; în consecinţă, epidemia se extindea cu extraordinară repeziciune la masele ticsite de   credincioşi. Iată un exemplu de iubire fără cunoaştere. Războiul () ne-a oferit exemplul de cunoaştere fără iubire.”

Bertrand Russell

Privesc în jur realizând că refuzăm să deschidem ferestrele spre cunoaștere iar uneori având impresia că ne condamnăm la a trăi în buncăre de neștiință din care sub nici o formă nu vrem să ieșim spre a vedea lumina.

Iar lumina ne poate orbi într-adevăr la început, dar când ne obișnuim, întunericul nu mai poate fi o opțiune.

“Iar dacă ferestrele deschise ale ştiinţei ne fac la început să tremurăm după căldura dulce a miturilor tradiţionale de umanizare, până la urmă aerul proaspăt dă vigoare şi spaţiile deschise au splendoarea lor.”

Bertrand Russell

Îmi sângerează sufletul să constat cum condamnăm cu frivolitate generații întregi la necunoaștere. Suntem fericiți că perpetuăm evul mediu în cotidian.

Și revolta mea nu este atât de vehementă pe cât mi-aș fi dorit-o pentru că toleranța mă îndeamnă să nu lupt cu toate forțele împotriva intoleranței.

“Religia împiedică copiii, să beneficieze de o educaţie raţională, religia ne împiedici să înlăturăm principalele cauze ale războaielor, religia ne împiedică să milităm pentru instaurarea unor principii etice de cooperare ştiinţifică în locul fioroaselor doctrini ale păcatului şi pedepsei.”

Bertrand Russell

Această carte scrisă de un om pentru care admirația mea depășește cuvintele m-a făcut inevitabil să mă gândesc la nemurire, la singura nemurire existentă, și anume aceea reprezentată de perpetuarea valorii prin scrieri ce nu se pierd și nu își pierd importanța peste timp sau prin realizări ce nu își pierd din noutate sau ce dau naștere la nou.

“Moştenirea noastră ereditară va fi transmisă urmaşilor noştri, însă, nu poate supravieţui în individ, după dezintegrarea corpului…”

Bertrand Russell

Așadar, cred că nu numai moștenirea noastră ereditară va fi transmisă, ci și cunoașterea.

Din păcate uneori în timp supraviețuiesc și memele- echivalentul cultural al genelor-nu întotdeaună valoroase, ci de multe ori distructive.

Cred că, deși cunoașterea, deschiderea minților, pare a nu fi aducătoare de fericire, va fi singura ce va dărui omenirii adevărata împlinire.

“Inteligenţa, am putea spune, este de vină pentru necazurile noastre; dar nu lipsa ei ne va scoate din impas. Numai o inteligenţă şi mai mare şi mai înţeleaptă poate face lumea mai fericită.”

Bertrand Russell

Ar fi multe de spus despre o carte ce pătrunde în conștiința umană pe poarta minții, dar mă opresc aici.

Recomand această carte tuturor celor ce caută să înțeleagă, celor ce își pun întrebări, celor ce nu se tem de răspunsuri și celor pentru care verbul “a gândi” reprezintă mai mult decât un cuvânt în dicționar.

O recomand celor ce au viziune și celor ce au toleranța necesară de a accepta opinii diferite de ale lor.

În fapt, o recomand tuturor pentru că este o carte ce merită a fi citită.