Cele 4 faze ale ciclului abuzului

Am vorbit în articolul anterior despre legătura traumatică. În acest articol voi trata ciclul abuzului, tipuri de abuz și semne ale abuzului.

Fiecare relație este diferită după cum spune Lev Tolstoi în a sa Ana Karenina.

„Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.”

Însă, în ciuda diferențelor dintre relații, inclusiv a diferențelor dintre relațiile abuzive, s-a constatat că ciclul abuzului, în mai toate, trece prin 4 faze care se repetă la nesfârșit.

Consider că atâta vreme cât victimele de multe ori nu mai au voce, fiind izolate complet de prieteni, noi, toți ceilalți, trebuie să nu rămânem în tăcere și să vorbim, până nu este prea târziu. Să fim vocea lor.

Dacă o singură victimă reușește să își depășească condiția ieșind din distructivul ciclu, înseamnă că vocea noastră a fost auzită

Dar pentru a vorbi, trebuie să înțelegem. Și cum se poate întâmpla să fim nevoiți să privim neputincioși la abuzuri ce se desfășoară în fața noastră, fără a putea influența victimele să iasă din ele, trebuie să le înțelegem dinamica pentru a putea fi alături de cei ce suferă în tăcere.

Cele 4 faze ale ciclului abuzului au fost definite pentru întâia oara de către psihologul Lenore Walker și ele sunt următoarele:

Creșterea tensiunii

Incidentul

Reconcilierea

Calmul

De obicei partenerii abuzivi sunt declanșați din exterior. De regulă incapabili să își reglaze emoțiile și să privească cu calm spre interior, ei acuză vehement exteriorul pentru orice frustrare.

Cronica insatisfacție îi face să se manifeste abuziv. Li se pare că toți sunt de vină, numai ei nu, pentru o anumită situație creată și aleg să își trateze partenerii conform sentimentelor interne, amestecate și întunecate.

Și cum ei nu sunt niciodată de vină, vor proiecta vina pentru neîmplinirile lor, adesea doar de ei cauzate, nicidecum de exterior, pe cine le vine în cale.

Partenerul, dacă au unul, va simți tensiunea și va încerca să contracareze un episode exploziv prin orice mod posibil, fără nici cea mai mică șansă de izbândă. Va merge pe vârfuri, va încerca să nu declanșeze un atac și va căuta să își repare partenerul, care evident este de nereparat, oferindu-I susținere.

Abuzatorul, în ciuda eforturilor partenerului, își va elibera tensiunea pe el, pentru că vedeți d-voastră un om puternic își asumă vulnerabilitățile și le rezolvă, însă un om slab va ataca, pentru că în mintea sa distorsionată în acest mod va recâștiga controlul.

Abuzatorii sunt, din punctul meu de vedere, oameni slabi, pentru că un om puternic nu reacționează, el înțelege că are o problemă, o rezolvă și nicidecum nu se răzbună pe alții.

Despre tipuri abuz am vorbit și în postarea anterioară, dar voi vorbi și în aceasta. El poate fi de foarte multe feluri, mai evident sau mai subtil, de la insulte, la amenințări, furt de obiecte personale ( uite darul nu e darul), distrugerea proprietății ( hai să scriem pe pereți), manipulare emoțională ( tu, tu, numai tu ești de vină pentru…) și până la violență fizică sau sexuală.

E important de ținut minte că în pofida faptului că abuzatorul va acuza întotdeauna victima că este de vină pentru tot, victima nu este niciodată de vină, pentru că abuzul este INTOTDEAUNA alegerea abuzatorului și NIMIC nu justifică ABUZUL.

Ei da, după ce și-a bătut bine partenerul sau partenera, după ce i-a luat darurile oferite și a plecat cu ele, după ce i-a dat tratamentul tăcerii sau după ce se comportă cu ea ca cu ultima cârpă ( tu nu meriți să…), drăgălașul abuzator îi scrie victimei sale poezii de amor, în sensul că devine cel mai iubitor om de pe pământ.

Acest comportament declanșează în victimă eliberarea de dopamină și oxitocină și legătura se sudează, pentru că victima își imaginează că amărâtul de abuzator a avut probleme și doar ea, ca un Don Quijote sadea, îl poate salva.

Bineînțeles că lacrima abuzatorului nu vindecă rănile și nici nu corectează injuriile sau pumnii oferiți cu generozitate anterior, însă victimei, aflate în relație de tip trauma bonding cu abuzatorul îi vine tare greu să conștientizeze abuzul.

Ambele părți din relație vor veni cu explicații și justificări la abuz. Când privești din afară, nici nu îți mai vine să crezi că s-a întâmplat. Însă stau în fața ta mărturie fotografiile cu chipul umflat și învinețit al victimei, sau unele cuvinte spuse în timpul abuzului, pe care întâmplător le-ai auzit și care te-au făcut să îți dorești să fii surd pentru totdeauna.

Abuzatorul va încerca, cum altfel, să dea vina pe alții, să minimalizeze efectul faptei sale sau chiar să o nege și să acuze victima că l-a provocat ( victima va ajunge să nu mai facă nimic din ce îi plăcea, să se izoleze complet, doar pentru a nu mai provoca abuzatorul, dar cred că vă imaginați că orice ar face victima, abuzatorul tot se va declanșa din te miri ce, pentru că vrea și pentru că poate).

Poate va promite că nu se va mai întâmpla niciodată sau poate va zice că i s-a părut abuzatului că a luat un pumn în ochi, că de fapt și l-a dat singur, dând din mâini.

Victima va crede, chiar după repetarea la nesfârșit a ciclurilor abuzului, că nu se va mai întâmpla, că are ea grijă să nu se mai supere parazitul din viața sa.

Dar este important de înțeles de către victimă că partea de calm, pe măsură ce trece timpul va fi din ce în ce mai scurtă sau chiar va dispărea și că reprobabilele fapte ale abuzatorului vor escalada.

Din păcate necunoscătorii au tendința de a pune vina pe victimă și uneori chiar ea însăși pune vina pe sine.

Trebuie punctat însă că legătura traumatică între abuzator și abuzat e greu de rupt, dar că victima nu este de vină pentru asta. Și victima trebuie să înțeleagă că abuzul nu are nici o scuză și că vina nu este NICIODATĂ la ea.

S-ar putea ca victimei să îi fie frică să plece dintr-o relație abuzivă și pe bună dreptate. Însă, soluții se pot găsi, de îndată ce victima conștientizează situația în care se află.

Uneori abuzul este subtil sau  chiar dacă nu este, victimele nu mai pot recunoaște semnele.

Fiecare abuzator are propriile tactici de abuz însă, ca regulă generală, ei vor încerca să își mențină puterea asupra abuzaților în următoarele feluri:

• Controlându-le fiecare mișcare- vezi aplicații pe telefon de tipul share location;
• Verificând permanent mesajele de pe toate mediile victimei, de la telefon, la computer, asezonând verificarea cu blamarea ei continua pentru orice emoticon trimis;
• Obligând victima să renunțe la prieteniile vechi;
• Controlând vorbele și comportamentul victimei;
• Acuzând cu privire la întâlnirile victimei;
• Amenințând cu însușirea și chiar furtul bunurilor personale ale victimelor;
• Scoțând victima de pe rețelele de socializare pentru izolarea ei- a nu, nu direct, dar victima însăși va face alegerea, după ce pur și simplu nu mai poate suporta acuzele;
• Distrugând bunurile victimei;
• Acuzând victima de comportamentul lor;
• Controlând veniturile victimei;
• Punând presiune cu privire la sex chiar și împotriva voinței victimei.

Tipuri de abuz

Intimidare, obligarea victimei să se comporte cum dorește abuzatorul, ridiculizarea ei uneori și în fața altor oameni, hărțuirea, tratarea sa ca pe un copil, izolarea de prieteni, de familie, de serviciu, chiar și de de terapeut, tratamentul tăcerii sau blocarea acesteia pe rețelele de socializare, acuze, injurii, înjurături.

Împingerea victimei, lovirea cu palma sau pumnul, sufocarea sa, înghiontirea, lovirea în cap cu obiecte contondente.

Act sexual neconsimțit de partener, sub amenințare sau de teamă și limbaj sexual extrem de vulgar, umilitor, înjositor, fără acordul partenerului.

Acesta este foarte greu de identificat, dar nu imposibil. Acuzarea victimei de comportamentul abuzatorului (esti numai tu de vină, numai tu, tu), remarci jignitoare, manipularea psihologică de tip gaslighting care face victima să se îndoiască de propria sa realitate, distrugerea stimei de sine, refuzarea oferirii afecțiunii victimei, mai ales în situații critice, cum ar fi când victima este rănită.

Semne de abuz

Răni vizibile, umflături pe cap și pe față, ochi vineți, arsuri, tăieturi, răni pe gât, schimbări evidente în comportamentul victimei, agitație emoțională, retragerea victimei din viața socială și evitarea conversațiilor despre relație sau sentimente chiar și cu familia.

De regulă persoanele ce trec prin abuz nu realizează că sunt abuzate sau nu vor să își recunoască lor asta.

Dacă cunoști o persoană abuzată, te rog din suflet, încearcă să îi fii alături chiar dacă poate nu o înțelegi. Are mare nevoie de tine. Numai așa poate, cu sprijin și multă iubire, poate va reuși să încheie ciclul abuzului.

Încheierea ciclului abuzului

Se poate face doar după ce victima a realizat că este abuzată. Cel mai greu pas pentru victimă este să ajungă la etapa conștientizării reale a abuzului Abia după ce victima conștientizează ce se întâmplă cu ea, poate să treacă mai departe, la eliberarea sa.

În loc de încheiere

Abuzatul are nevoie de susținere din partea celor ce îl iubesc. Cu cât va fi mai izolat, cu atât îi va fi mai greu să iasă din nesfârșita buclă a abuzului. Și abuzatorul nu va înceta să încerce să îl izoleze mai mult și mai mult, să îl abuzeze din ce în ce mai frecvent.

De aceea, pe tine, cel care citești, te rog insistent nu ignora abuzul, dacă îl identifici și nu lăsa victima singură pe motiv că ea a ales așa și că îi place în relație. Fă povestea cunoscută, pe orice cale posibilă.

Doar astfel vei putea fii parte din marea familie a celor ce caută să sprijine victimele abuzului.

Ciclul abuzului

Cycle of abuse

imagine Unsplash