Atingerea

Altfel - Nimic altceva decât un loc altfel, într-o lume în care anormalul ia locul normalului din ce în ce mai mult.

Frica

Frica dispare cu un bun cuvânt, cu o mână  întinsă ca-într-un legământ.

Frica dispare cu o îmbrățișare, cu un sincer zâmbet ce aduce uitare.

Frica dispare cu un cald sărut, ca o raza de soare după nor și vânt.

Frica ….

În fața ei suntem singuri și neînțeleși, în fața ei devenim neputincioși, oricât ne-am bate cu pumnii curajului în piept.

Nu aștept să îmi înțelegi fricile reale sau imaginare, fiindcă eu nu am așteptări.

Nu aștept să mi le rezolvi cu un zâmbet atâta vreme cât am eu lacrima curajului la mine.

Curaj?

Da, curajul de a-mi admite frica, frica din mine ce mă copleșește precum cândva dragostea.

Frica!

O aud, bate precum tobele pe scenă doar că toboșarul e inima mea. Bum, bum!

Vrei explicații, dar realitățile-mi nu se pot explica.

Știu doar ca mi-e frica: de noaptea din mine, de noaptea de afară,  de dorul de ducă, de golul ce mă împresoară, mi-e frică de invizibilitate și de lipsa vreunei certitudini în ceea ce mă privește sau ne privește.

Vrei să vinzi frica mea altcuiva?

Se perindă curioși cumpărătorii de vise și stau la coadă cu spatele, râzând în bărbi.

Ce proastă e, zic ei?

Până și cei cărora le e la rândul lor frică râd de frica mea.

Îmi înghit frica și lacrima ca pe pastile și zâmbesc.

Trece, îmi spun. Bum, bum, bum. Toboșarul e la datorie.

Hei, ii reproșez, ai greșit bătăile. Schimbă placa, schimbă vibrația, schimbă senzația.

Dar el, nu și nu!

Se încăpățânează să mă facă să ascult același ritm: e melodia fluturilor transformați în monștri.

M-aș ascunde în peștera speranței pentru totdeauna. Doar că sunt la șes, de unde peșteri aici?

Nu demult plângeam la căpătai de moarte.

Față de atunci, acum mi-e mai bine, doar că frica bat-o vina nu mă lasă sa dorm.

Și ce bine mi-ar prinde un pic de somn.

Nu, nu ne vindem intențiile la colț de stradă, deși mușterii ar fi suficienți.

Nu mă certa. Mă ridic din frică, deși noaptea asta e cumplită.

Frica dispare cu un bun cuvânt…

Cearta-mă, citesc eu printre rânduri.

Mă ține bine de mână mamă!

Mi-e dor de tine! Ești aici în frica mea! Nu pleca!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Inainte de a posta orice comentariu va rugam cititi politica noastra de protectie a datelor cu caracter personal