Creatures of a Day- Irvin Yalom

Uneori, în viață, devenim neputincioși, marionete în fața unui destin ostil, incapabili de a ne fi proprii stăpâni în vârtejul unor circumstanțe, care, oricât de buni înotători am fi, tot ne târâsc în mâlul adâncurilor propriilor tenebre, propriilor slăbiciuni și incapacități.

Astfel de momente ne fac să realizăm că oricât am iubi pacea și oricât de mult bine ne-am dori a face, vor exista permanent oameni și evenimente ce ne vor frânge, ce ne vor distruge așteptările, ce ne vor arăta că lumina își va avea întotdeauna umbrele ei.

Pe Irvin Yalom, l-am “cunoscut” într-un astfel de moment, când destinul mi-a arătat fața sa hâdă, iar din momentul în care mi-a fost dat să îi citesc cărțile, încet în mine a început procesul de vindecare de vechile himere.

De multe ori, în timp, i-am fost recunoscătoare și am certitudinea că, dacă mi-ar sta în putință, terapia cu un astfel de psihoterapeut mi-ar fi de un real folos.

Am citit, fără să las din mână, cea mai recentă carte a lui Irvin Yalom. Cartea se numește “Creaturi ale zilei...”, nefiind încă tradusă în română și prezintă povestea a zece oameni cu ale lor destine, oameni cu care dr. Irvin Yalom a făcut psihoterapie.

Un psihoterapeut ce a sprijinit de a lungul existenței sale mulți oameni aflați în prag de moarte, Irvin, se luptă în această scriere cu conștientizarea iminenței apropierii propriei morți.

Moartea este o prezență tăcută în aproape fiecare dintre captivantele povestiri ale cărții.

Dar în același timp, Irvin reușește să sădească în sufletele celor care îi trec pragul cabinetului de psihoterapie speranța că în ciuda tuturor obstacolelor, viața merită apreciată la justa ei valoare.

Și deși iubesc din suflet întreaga scriere a lui Irvin Yalom, din cartea aceasta povestea ce m-a marcat cel mai profund este “You Must Give Up Hope for a Better Past”- “Trebuie sa renunti la speranta pentru un trecut mai bun”, poate si pentru că în ea am găsit o oarecare asemănare cu povestea unei vieți cunoscute, a mea.

Fără să vreau să privez cititorul de plăcerea de a descoperi mirajul acestei lecturi voi spune doar atât: că niciodată nu e prea târziu să ne descoperim pe noi înșine în fața destinului și a celor din jur chiar vulnerabili fiind și chiar cu riscul de a greși sau de a suferi.

Povestea lui Sally este povestea unei femei ajunse la 60  de ani ce descoperă că își dorește o schimbare în viață, dorindu-și să își facă scrierea cunoscută.

Sally lucrase o viață ca tehnician fizician, dar sufletul ei fusese întreaga viață dedicat scrisului.

Deși la 18 ani câștigase un premiu pentru scris, întreaga sa viață trăise cu impresia că scrierea ei va dezamăgi.

Așadar în ciuda faptului că scrisese enorm, întrega scriere o ascunsese de ochii tuturor.

La 13 ani fusese extrem de nefericită și își dorise să se sinucidă.

Tot atunci scrisese o poveste despre o călătorie nesfărșită cu un autobuz, poveste pe care nu o mai regăsește printre scrierile sale.

Și totuși la final de psihoterapie vine cu povestea scrisă.

Povestea este despre o fată ce nu se înțelege cu părinții ei, nu reușește să se acomondeze cu colegii la școală și ia autobuzul, deși nu are bani, pentru o călătorie în care să își pună în ordine planurile de sinucidere.

Șoferul, știind că nu are bani, o refuză apoi acceptă ca ea să facă această călătorie întrucât era extrem de frig afară și i se face milă de ea.

Mai mult, vazând-o că plânge, tăcut în singurătate, la final de călătorie, după ce toți călătorii pleacă, o ia lângă el permițându-i să se încălzească la radiatorul autobuzului.

Povestea este scrisă de Sally la final de psihoterapie ca o dorință extrem de puternică a femeii de a reuși să se elibereze de un dureros trecut.

Povestea este de fapt o nouă viziune asupra trecutului, o altfel de poveste.

“Giving up the hope for a better past is a potent idea…. But today, here, you didn’t give up hope for a better past; instead you have written a new past for yourself.”

Creatures of a Day: And Other Tales of Psychotherapy – Irvin D. Yalom

Aș putea spune că întreaga poveste m-a impresionat, însă finalul m-a mișcat cu adevărat:

“Sally put the story back into her briefcase, looked up, smiled and offered me one of the loveliest compliments I have ever received: “It’s not so hard if you’ve got a kind bus driver””

Creatures of a Day: And Other Tales of Psychotherapy – Irvin D. Yalom

Uneori vindecarea rezidă în noi, chiar dacă pentru a o realiza avem nevoie de o “călătorie” și de un “șofer de autobuz” capabil de a ne înțelege tăcerea și de a ne oferi un strop de căldură care să contracareze înghețul simțurilor.

Pentru că durerea, atunci când este copleșitoare și cruntă, este mai mult tăcere decât lacrimă.