Atingerea

Altfel - Nimic altceva decât un loc altfel, într-o lume în care anormalul ia locul normalului din ce în ce mai mult.

Origini

Mă plimb prin noul Cărturești de la Timișoara.

Sunt fascinată de modul în care au reorganizat magazinul.

Trăiesc momentul, așa cum numai momentele mele de  comuniune cu cartea pot fi trăite.

Mă plimb printre rafturile frumos așezate și aleg cu grijă cărți pe care aș dori să le citesc.

Citesc despre ele, le răsfoiesc așteptând să se întâmple, să apară acel magic moment în care mă îndrăgostesc.

Nu aștept prea mult și se întâmplă.

Știam de apariția romanului Origini însă, nefiind un fan Dan Brown, nu am avut dorința expresă de a îl citi.

Am citit Codul lui Da Vinci care nu m-a impresionat prea mult.

Dar momentul acela în care am luat cartea în mână, la librăria Cărturești, a fost definitoriu pentru mine.

Am decis să citesc cartea și din secunda în care am început a o citi și până la finalul ei am fost pur și simplu fascinată de scriere.

Cred, după lectura acestei cărți,  că în conformitate cu modelul dezvoltării umane a lui Clark Graves, Dan Brown se află pe al doilea nivel de dezvoltare.

Controversată, ca orice carte sau vorbă ce îndrăznește a critica religiile, dar și apreciată pentru acuratețea sa cu privire la artă și date științifice, pentru mine această carte este în primul rând un apel pentru gândire critică și pentru coeziune, pentru unire în loc de dezbinare, pentru ordine în haos.

Întreaga acțiune a cărții se desfășoară în Spania și toate datele cu privire la artă și la monumentele istorice menționate în carte sunt reale.

Cartea te ține în suspans de la început și până la final, având totuși un deznodământ neașteptat.

Un om de știință extrem de inteligent, Edmond Kirsch, fost student al lui Robert Langton- personaj al cărților lui Dan Brown, prezent, înțeleg, în mai multe dintre cărțile lui, caută să dea un răspuns omenirii cu privire la două întrebări ce pare a fi pe buzele tuturor în căutarea sensului vieții

De unde venim? Încotro ne îndreptăm?

Prezentarea ce, spune el, este zdrobitoare, are loc  la Muzeul Guggenheim din Bilbao, Spania .

Din nefericire, înainte de a începe discursul, omul de știință este asasinat și întrega carte, prezintă o sumă de evenimente desfășurate în încercarea de a pune totuși la dispoziția celor interesați prezentarea pe care omul de știință ucis nu apucase să o mai facă.

Pentru că înainte de discurs, omul de știință are o întâlnire cu trei lideri spirituali ai omenirii, un rabin, un episcop și un allmah și pentru că pe parcursul cărții doi dintre ei sunt uciși, se presupune că vina este a celui de al treilea lider spiritual ce ucide în numele religiei și de frica unei dezvăluiri ce ar fi putut schimba soarta omenirii.

Ucigașul lui  Edmond și a celorlați lideri spirituali este un fundamentalist religios plătit să ucidă, ce își pierduse familia într-un atac sângeros la catedrala din Sevilla de Paște și căruia i se spune că mântuirea nu vine numai din iertare.

Cei ce caută a dezvălui omenirii prezentarea lui Edmond sunt Robert Langton și Ambra Vidal, directoarea muzeului și viitoare soție a prințului Julian. Ei sunt, aproape pe parcursul întregii cărți, ajutați de Winston, robotul creat de Edmond.

Cartea abundă în prezentări:

După o serie de peripeții și după reușita de a găsi parola capabilă a debloca prezentarea lui Edmond:

Intunecata religie a pierit&dulcea știință e stăpână.

prezentarea are loc.

Prezentarea lui Edmond reamintește experimentul Miller Urey ce la vremea respectivă în laborator nu a reușit a demonstra apariția vieții în supa primordială, dând frâu liber fundamentaliștilor religioși să exulte și să itereze că pentru apariția vieții este nevoie de Dumnezeu.

Printr-o simulare computerizată Edmond demonstrează că, deși trăim într-un univers entropic, într-o lume în care legile fizicii destructurează și nu organizează, materia este capabilă a se organiza pentru a disipa mai bine energia și astfel crează ADN-ul.

Edmond răspunde astfel la întrebarea de unde venim – uniunea dă putere și legile fizicii pot crea viață.

La întrebarea încotro ne întreptăm Edmond răspunde prin apariția celui de al 7-lea regn- tehnologia capabilă a schimba într-un mod fundamental viitorul.

Și deși răspunsurile par venite, Robert Langton lasă o ușă deschisă următoarelor întrebări menționând diferența dintre coduri și tipare, tipare- semințe, faguri ce pur și simplu există și coduri ce conțin informație- limbaj scris, note muzicale și iterând că nu există răspunsuri încă pentru codul genetic al ADN-ului.

Ideea este că răspunsurile pot fi date de știință și de aceea ea este capabilă a uni și nu a dezbina așa cum fac astăzi religiile.

Deznodământul cărții este neașteptat deoarece se dovedește că nu lideri spirituali au angajat ucigașul plătit pentru a-l ucide pe Edmond ci Winston, robotul creat de el, care fiindu-i loial și neavând în codul său interdicția de a ucide, în plus știind că Edmond suferea de cancer pancreatic și că mai avea foarte puțin de trăit, alege să îl ucidă pentru a crea martiriul ce pare a fi necesar nașterii oricărei religii fie ea și o religie a științei.

Se face referire în carte la moartea lui Hitchens, ucis de cancer, la moartea căruia fundamentaliștii religioși, plini de bucurie au menționat pedeapsa divină cu privire la moartea unuia dintre cei mai apreciați atei ai omenirii. Se știe că Hitchens a menționat într-un interviu că el va fi ateu până la moarte și că dacă cumva își schimbă opiniile înseamnă că nu mai e în deplinătatea facultăților mintale. Nu a făcut-o însă, drept mărturie stând ultimul său interviu, un adevărat îndemn spre gândire critică și spre a ne îndrepta spre știință pentru răspunsuri. Chiar și așa au fost unii fundamentaliști religioși ce au avut îndrăzneala să spună că el a devenit religios înainte de moarte, în pofida tuturor dovezilor ce susțin, fără putință de tăgadă, contrariul.

Una dintre intrebările ce te pune pe gânduri, la final de carte este cea cu privire la ce ar prefera omenirea- o lume  fără tehnologie sau una fără religie- una fără spitale și transport sau una fără fundamentaliști religioși ce se războiesc neîncetat având impresia că dețin adevărul absolut. Nu e greu a da răspunsul dacă nu îți lipsește gândirea critică.

Autorul nu militează pentru o lume fără religii, ci pentru o lume a religiei ce unește și nu dezbină drept dovadă stând dialogul dintre Robert și părintele Bena simbolul preotului cu mintea deschisă ce declară că fundamentaliștii ce încă neagă teoria evoluției și  care cred că pamântenii sunt creați din Adam și Eva fac de rușine însăși religia. El spune de asemenea că un Dumnezeu ce ne-a creat cu judecată, rațiune și inteligență nu ne poate cere să ne lipsim de ele. Preotul Bena face apel la o altă perspectivă a frazei

Intunecata religie a pierit și dulcea știință îi ia locul.

care să sune așa:

Dulcea știință va alunga religiile întunecate pentru ca acelea luminate să poată înflori.

Am iubit această carte de la prima pagină și până la ultima pentru întreg mesajul său către omenire.

Pentru mine mesajul este unul ce cheamă omenirea la toleranță și la uniune, la cunoaștere, educație, la îndreptare către știință și la îndepărtarea de acele religii autosuficiente care cer să credem fără a cerceta.

Căci în definitiv este exact așa cum Winston Churchil spunea, citat fiind în carte adesea, că prețul măreției este responsabilitatea.

Nici o religie ce ne îndeamnă să nu ne asumăm responsabilitatea propriilor fapte nu este o religie ce merită a fi îmbrățișată.

Nici o religie ce ne spune că așa a vrut Dumnezeu, fără a căuta a înțelege fapte și evenimente, nu este o religie înțeleaptă.

Dar pentru că, după cum tot Winston Churchil spunea,  succesul constă în a trece de la un eșec la altul cu entuziasm, poate că merită să ne asumăm anumite eșecuri, cu entuziasm pentru ca succesul să vină la final, acel succes care să poată dovedi că nu e prea târziu pentru omenire, că cu perseverență și cu ajutorul celor aflați pe nivelul al doilea pe treapta dezvoltării umane vor putea fi și ceilalți conștientizați asupra faptului că nu ura și dezbinarea aduce mântuire, ci acceptarea și iubirea.

Avem o singură viață. Să nu ne batem joc de ea, nici de a noastră și nici de cea a semenilor noștri.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Inainte de a posta orice comentariu va rugam cititi politica noastra de protectie a datelor cu caracter personal

Share