Atingerea

Altfel - Nimic altceva decât un loc altfel, într-o lume în care anormalul ia locul normalului din ce în ce mai mult.

Sa fie frumusetea femeii un raspuns?

Sunt ani, zeci, sute, mii de ani de cand cautam raspunsuri la intrebari bineinteles daca suntem in stare ca mai intai de toate sa ni le punem.

Ne intrebam cine suntem si incotro ne indreptam, care este menirea noastra si de unde ne vin bucuriile sau fricile, de ce suntem azi ceea ce suntem si ce va sa fim maine.

Raspunsurile ni le-am dat sau nu, oricum ele sunt relative, la relative intrebari si de multe ori realizam ca unele lucruri pur si simplu nu le putem explica, intelege, constientiza sau ca nici macar nu vrem a incerca.

Dar printre multe alte intrebari se naste una in plus in mintea mea “sa fie frumusetea femeii un raspuns?”  Sa fie ea un raspuns la multe, multe intrebari, sa fie ea cea care naste dragostea sau ura, cea care face pace si aduce razboaie, sa fie ea cea hulita, adorata, dorita si indepartata.

In istorii cineva, nu mai stiu cine spunea ca frumusetea este in ochii privitorului lasand-o  la latitudinea celui dispus sa o perceapa sau ca frumusetea vine din dragoste si ca cea dorita poate fi regina pe timpul scurtei vesnicii a propriei frumuseti.

Asta daca vorbim de frumusetea chipului, dar cine mai are rabdare si timp si chef sa mai stea sa vada dincolo de ea? Si chiar in istorii cati sa fi stat sa citeasca frumusetea de dincolo de chip? Sa fi fost oare cineva?

Spunea un barbat cum ca el apreciaza inteligenta unei femei dupa ce apuca sa o cunoasca, dar pentru ca sa o cunoasca ea trebuie neaparat sa ii atraga atentia si pentru asta ea trebuie neaparat si obligatoriu sa fie frumoasa.

Si cati sunt ca acel barbat si pe cati oare ii subjuga inteligenta, bunatatea, tandretea, cat de mult au toate acestea la un loc castig de cauza in lupta cu frumusetea?

Asadar, imbaieri in lapte, cremuri si trucuri de machiaj, haine pretioase inca de pe vremea faraonilor…

Cate femei si-au cultivat atunci si mai apoi inteligenta, cate au creat opere sau au lasat istoriei altceva decat copii sau drame personale? Extrem de putine desi totusi sunt.

Si de ce s-ar fi deranjat atata vreme cat le era suficienta frumusetea, o zbatere de gene, un mers leganat, doua note cantate la pian sau un cant murmurat pe inserat pentru ca barbatul sa le doreasca, sa le viseze, sa le astearna lumea la picioare?

Cati barbati au iubit valoarea, cati au stimat inteligenta, cati si-au scos palaria in fata cuvantului scris sau a vorbei rostite de o femeie nefrumoasa pe exterior? Prea putini pentru a conta si iata cum frumusetea s-a ridicat la rang de cinste in toate vremurile astfel ca nu prea am auzit de sinucideri sau de iubiri eterne pentru femei mai putin norocoase la capitolul frumusete exterioara.

Si nu uratele au fost muze ale pictorilor, nu ele i-au inspirat pe cei ce au creat opere inestimabile in ere diferite, nu ele i-au ajutat sa treaca cu bine peste cumplite batalii. Ele au ocupat poate asternuturi legale insa zbaterile din cearcefuri, visele au ramas destinate tot celor frumoase.

Asadar sa fie frumusetea femeii un raspuns la o multitudine de intrebari, intr-atat de important raspuns  incat sa merite tot sacrificiul din lume?

Caci acum in era transformarilor, toate uratele pot fi frumoase. Isi supun chipuri si trupuri la chinuitoare operatii si iata cum ratuste urate devin peste noapte lebede.

Ne sunt prezentate obsedant, femei cu lacrimi in ochi ce spun ca numai dorita transformare le-a adus zambetul pe chip, ca doua buze pline le-a adus fericirea, ca au evoluat prin leganari de membre inferioare si unduiri de sold sau ca au facut tot ce au facut pentru ca sa isi gaseasca sufletul pereche.

Si ne descriu cum apoi printul a venit si le-a iubit nemasurat, intelegandu-le pana in strafund de suflet.

Sa fie aceasta reteta unica si fara putinta de tagada prin care se gasesc sufletele pereche peste timp? Sa fie ea… numai ea frumusetea feminina adevarata sau falsa, realitatea si nu mitul unei existente fericite?

Si totusi de ce nu tanjesc eu dupa ea? De ce nu sufar ca nu m-am nascut cu ochi care sa vrajeasca orice barbat ce imi va fi iesit in cale, cu mers de gazela si unduiri naucitoare si de ce nu accept, acum la ceas de maturitate, sa imi intineresc chipul si trupul?

Sa fie fiindca vreau sa cred ca intr-adevar frumusetea eterna sta in ochii privitorului profund care are rabdare, care intelege ca dincolo de tarm sta o imensa mare?

Ori fiindca stiu ca si in fuga unui secol prea grabit, mai este timp pentru visare.

Sau cine stie, poate pentru ca pur si simplu pentru mine frumusetea feminina nu e un raspuns ci doar o alta intrebare.

Sa fie frumusetea feminina un raspuns? Sa fie oare?

Sau este doar preludiu pentru urmatoarea intrebare?

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Inainte de a posta orice comentariu va rugam cititi politica noastra de protectie a datelor cu caracter personal