Educated by Tara Westover ( Învățare)

Am aflat de cartea “Invatare” de Tara Westover, citind recomandările Michellei Obama cu privire la cărţi.

Mi-am dorit foarte mult să o citesc şi, ştiind că nu este tradusă în limba română, am căutat-o în librăriile ce vindeau cărţi în limba engleză. Am găsit-o în final şi mi-am spus că o voi citi printre picături, alături de alte cărţi, fiindcă mie îmi place să citesc mai multe cărţi în paralel.

Ei bine acest lucru nu s-a întâmplat întrucât am fost atât de fascinată de această carte încât nu am mai putut-o lăsa din mână, adesea trezindu-mă în miez de noapte ca să mai citesc un pic.

Povestea Tarei este o poveste a curajului, a încrederii, a dorinţei de izbândă în ciuda oricărui obstacol, o poveste a determinării.

Născută într-o familie de mormoni survivalişti, în care tatăl său se ocupa cu dezmembrarea fierului din maşini vechi şi vinderea lui, iar mama sa se ocupa de producerea tincturilor şi uleiurilor naturiste, fiind în acelaşi timp şi moaşă,  Tara, al 7-lea şi ultimul copil (având 6 fraţi -Tony, Shawn, Tyler, Luke, Audrey, Richard) practic pentru societate nici nu există până la aproximativ 9 ani, născută fiind acasă şi neavând certificat de naştere.

Familia sa, şi în special tatăl său, este împotriva oricărui mod de educaţie în formă organizată considerând aceast fel de educaţie drept spălare pe creier.

De asemenea familia Tarei este şi împotriva doctorilor de orice fel, considerându-i pe aceştia drept lucrători împotriva lui Dumnezeu.

Tatăl Tarei este fundamentalist religios astfel încât Tara, pe perioada copilăriei, când este educată sub o oarecare formă acasă de către mama sa, are acces mai mult la cărţi religioase ce preaslăvesc religia mormonă.

Tarei ii este insuflată dorinţa de cunoaştere de către fratele său Tyler şi el la rândul său ajuns educat. Iubirea pentru muzică trezeşte ambiţia tinerei fete. Ea învaţă singură algebră pentru a putea trece examenul ce ar putea-o ajuta să se înscrie la colegiu.

La prima încercare de a fi adminsă la Brigham Young University din Utah, Tara nu reuşeşte să obţină un scor de trecere, însă în final reuşeşte  Şi deşi se trezeşte într-o altfel de lume, căreia nu îi aparţine, dar care o atrage peste măsură, Tara reuşeşte în scurt timp să stârnească interesul profesorilor săi prin autenticitate şi inteligenţă. Astfel ea obţine o bursă Gates Cambridge Scholarship, pentru ca apoi să obţină Masterul şi doctoratul la Universitatea din Cambridge obţinând de asemenea o bursă şi la Harward.

Impresionată am fost şi de acei profesori, cum ar fi profesor Kerry sau profesor Steinberg (ce face o paralelă între povestea ei şi Pygmalion), ce i-au susţinut demersul, percepându-i potenţialul:

You are not fool’s gold, shining only under a particular light. Whomever you become, whatever you make yourself into, that is who you always were. You are gold and returning to BYU, or even to that mountain you came from, will not change who you are. It may change how others see you, it may even change how you see yourself-even gold appears dull in some lighting-but that is the illusion. And it always was. ( profesor Kerry)

The most powerful determinant of who you are is inside you, prof. Steinberg says: This is Pygmalion, think of the story Tara. …. she was just a cockney in a nice dress. Untill she believed in herself. Then it didn’t matter what dress she wore (profesor Steinberg).

Educated by Tara Westover

Succesul Tarei vine cu un preţ însă, ea pierzând relaţia cu familia sa. Aceasta o consideră o paria, o fiinţă vândută diavolului.

Dar de ce a avut această carte un astfel de impact asupra mea?

Cred că urmărind traseul acestui copil, nu am putut să nu văd cu ochii minţii neputinţa copiilor crescuţi în condiţii similare în ţara mea şi în lume-copii cărora li se refuză dreptul la educaţie, copii îndoctrinaţi religios care asemeni Tarei se tem să ia un medicament sau să se educe ca să nu îl mânie pe Dumnezeu. Evadarea din neputinţă se realizeză greu, uneori niciodată, îndoctrinarea lăsând adesea urme ce nu pot fi şterse.

Modul în care Tara a ales să rupă propriile lanţuri mi se pare un exemplu demn de urmat pentru toţi cei ce vor să evadeze dintr-un destin ce nu le aparţine.

“You could call this selfhood many things. Transformation. Metamorphosis. Falsity. Betrayal. I call it an education.”

Tara Westover

La fel ca Tara cred că fără educaţie suntem pierduţi.

Mă gândesc, cu lacrimi în ochi, la povestea acestei fete, la toate umilinţele la care a fost supusă de către o familie habotnică, la îndoctrinare, la faptul că Tara la cei 17 ani ai săi, când ajunge să studieze, nu aflase de Holocaust, la modul în care fratele său Swawn o umilea spunându-i că are ochi de peşte şi minte la fel, fâcând-o curvă, umilind-o psihic dar abuzând-o şi fizic (aproape rupându-i braţul sau bâgându-i capul în toaletă).

Modul în care Tara, pentru o lungă perioadă de timp, chiar după plecarea de acasă,  percepe distorsionat lumea din cauza părinţilor săi, disonanţa cognitivă pe care o resimte când vede o fată îmbrăcată într-o rochie despre care tatăl său ar fi spus că e de curvă, dar rochie primită de acea fată de la tatăl său, te fac să te întrebi cum de pot exista astfel de părinţi.

Tara nu se spăla întrucât tatăl său credea că săpunul este unealta diavolului. Tarei îi era teamă să ia medicamente de frica lui Dumnezeu ca să realizeze apoi că de fapt medicamentele o salvează. Învaţă că un calmant îi alină durerea aşa cum medicamentele homeopate realizate de mama sa nu o făcuseră niciodată. Când de îmbolnăveşte şi ia antibiotic realizează ca mama sa nu îi este alături, ci îi trimite tincturi nu să o salveze de boală, ci de penicilină. Tara este nevaccinată, excelent fiind în carte descris momentul în care, matură fiind, Tara pune mâna pe telefon şi îşi face programare la clinică spre a fi vaccinată.

Trezirea se face în timp, Tara ajungând de la citirea şi venerarea textelor religioase la înţelegerea modului în care acestea influenţează societatea şi la analiza impactului lor sociologic, acest studiu fiind în fapt realizat pentru teza sa de doctorat.

Metafora privitului în oglindă şi redescoperirii a unui nou sine m-a marcat profund.

Tara se trezeşte ca din adormire realizând că drumul său este altul, un drum ce nu poate include abuzurile unui frate malefic, abuzuri acceptate de părinţii săi, şi nici retorica unui tată şi el obsesiv compulsiv cum însăşi Tara înţelege, după ce studiază la şcoală psihologia.

Pierderea relaţiei cu familia este dureroasă, însă în discursurile Tarei pe care le-am urmărit ulterior, am observat că ea nu îşi vorbeşte de rău, nici familia, nici religia din care face parte.

Ea se desprinde uşor, uşor, ca un fluture, de tot ce o frânge, deschizându-şi aripile spre zbor, înţelegând că unii oameni nu se vor schimba niciodată, ancoraţi fiind în micul lor univers şi într-o dăunătoare mentalitate.

Mi-aş dori ca această carte să poată fi citită de mulţi, mai ales de cei ce doresc să evadeze, de cei ce au potenţial şi speranţa că prin muncă îşi pot transforma visele în realitate.

Mi-aş dori să existe cât mai mulţi formatori apropiaţi celor cărora le sunt dascăli astfel încât cei înzestraţi să se poată realiza.

Cred că această carte poate influenţa tineri să lupte cu un destin potrivnic, cred în capacitatea ei de a deschide ochi.

Este o carte de o profunzime extraordinară, scrisă frumos şi demn.

Ea este mai presus de toate povestea unei reuşite.

Unii pot rupe lanţurile. Alţii nu. Dar cel puţin cred că suntem cu toţi datori a încerca.