Îmbunătățește-ți realitatea sau redu-ți așteptările.

Pornesc din nou de la scrierea Jodiei Picoult cu privire la fericire și la soluția ca să o găsești: să îți îmbunătățești realitatea sau să îți reduci așteptările.

Am fost o ferventă cititoare și toată viața mea am căutat să învăț din scrierile altora. Nu am realizat că din scrieri reușești să înveți destul de puțin și că viața însăși îți devine, la un moment dat, cel mai bun profesor.

Și revin la scrierea de mai sus. Am citit-o 1 data, de 2,3, zeci de ori și am ajuns la concluzia că putem să le facem pe ambele atunci când destinul ne pune la încercare- putem să ne îmbunătățim realitatea, reducându-ne așteptările în același timp.

Când destinul te lovește unde, poate, te-ai aștepta mai puțin, când oameni, de la care nu te-ai fi așteptat niciodată, te rănesc cum nici nu ți-ai imaginat, te mai învăț o mantră care te poate ajuta să îți depășești condiția. Ține-o minte! Este, cred, din terapia dialectic comportamentală despre care mi-am propus să scriu într-o ulterioară postare, dar despre care nu am să vorbesc acum. Sau este dintr-o carte, nu știu exact care.

Este despre cei 3 C din engleză și am mai vorbit despre ea într-o postare:

You did not Cause it. ( nu ai cauzat asta)

You Cannnot control it. ( nu o poți controla)

You Cannot change it. ( nu o poți schimba)

Nu ai cum, vreodată, oricât ți-ai dori, oricât ai visa, oricât ai seta toate intențiile din lume, să schimbi pe cineva. Trebuie să te schimbi tu, trebuie să accepți inaceptabilul, într-o totală predare de sine. Știu, doare cumplit, dar îți spun din experiență că nimic altceva nu va merge vreodată. Și vreau să îți fie mai ușor să treci prin etapa de negare, de neacceptare, în acele stadii ale durerii pierderii a ceva ce de fapt nu ai avut niciodată.

Fii tare!

Viața este ce alegi tu să fie.

Dacă ai copii, fă tot ce este omenește posibil și crește-i cu multă iubire și respect. Nu te învinovăți dacă mai greșești în creșterea lor. Cine nu greșește? Tocmai citeam că vina este un sentiment narcisist. Că te pune în centrul atenției. Și tu vrei să trăiești în acceptare, liberă de ego.

Reține, căci am mai spus-o de nenumărate ori, că tu poți oferi oricât, dar alegerile copiilor tăi nu depind de tine și nu trebuie să te identifici cu ele. Fiecare este liber să facă în viața lui ce vrea. Tu îți iubești copiii altruist, necondiționat. Și este musai să ii iubești regi de sunt sau cerșetori, deopotrivă.

Fii alături de copiii tăi, dar nu încerca să le trăiești viața! Trebuie să pui granițe solide și de nezdruncinat, trebuie să înveți să te detașezi și să îți trăiești propria viața așa cum îti este ție drag să o trăiești, dar ori de câte ori au nevoie de tine, trebuie să le fii alături. Pentru că copiii tăi adulți fiind au nevoie de un umăr pe care să plângă, fără a fi judecați pentru alegerile distructive pe care, uneori, le fac.

Scrierea nu se vrea doar despre copii, dar ați ghicit, în mare despre ei este vorba. Când i-ai făcut ți-ai dorit tot binele din lume pentru ei, dar ai perceput acel bine prin lentila ta și nu a lor. Binele lor ar putea să îți pară ție răul absolut. Crede-mă, nu trebuie să încerci să îți pui întrebări. Asta te va distruge și nu vei mai putea fi acolo să îi ajuți când pică în prăpastia propriilor alegeri nefericite.

Îți va greu să înțelegi că ce ai citit tu în cărțile inspiraționale despre copii nu se aplică întotdeauna.

Poate tu le-ai citit seară de seară înainte de culcare, sperând să le insuflii dorința de lectură, poate le-ai povestit despre univers și despre cât este de importantă cunoașterea, poate ai încercat prin exemplul propriu să le fii ghid în viață, dar ai constatat că ei au ales să nu deschidă o carte, să pună pe ultimul loc ca interes cunoașterea sau că vor alege o viața plină de război, în loc de pace.

Ai să citești pe net și în cărți că ei, copiii, învață prin exemplul celor din jur și nu prin ce le spui și ai să îți faci sute de procese de conștiință cum că ești o ratată. Nu vei înțelege cum de exemplul tău nu a avut putere. Nu o face. Chiar dacă copilul tău nu a dat 2 bani pe el. Nu există o rețetă universală de creștere a copiilor. Fiecare copil e unic în felul său, fiecare își va alege drumul său, fiecare va învăța sau nu, doar din propriile greșeli. Cei ce scriu cărți, au dreptatea lor, e lentila lor de privit lumea ce nu se potrivește cu alte lentile.

Și nu este vorba numai și numai despre copii. Dacă ești empatic, te doare fiecare durere a celor din jur. Să vezi cum suferă cei dragi ție, să îi vezi distrugându-se, la propriu, să vezi răni adânci pe trupul și pe chipul lor, cortorsionat de durere, să vezi cum se schimbă în rău cu fiecare secundă ce trece și să știi că nu poți schimba nimic, dar nimic, te face să întâi să vrei să înțelegi și când realizezi că nu ai cum, să îți vină să strigi cât de țin plămânii. Nu o face! Ia totul ca pe o lecție de viață. Oricât de greu îți e, trebuie să primești lecțiile de viață ca pe o binecuvântare.

Respiră adânc, fii propriul tău stăpân! Ai grijă de tine! Gândește pozitiv! Lucrurile se vor rezolva sau poate nu. Nu depinde de tine. Navighează prin durere! Fă-o cu înțelepciune! Ai o singură viața. Trăiește fiecare zi ca și când ar fi ultima zi din viața ta!

Putem, putem să ne îmbunătățim realitatea, reducându-ne așteptările în același timp.

Întotdeauna am putut, doar că nu am realizat. Întotdeauna am crezut că fericirea se afla în afara noastră. Și nu este. Niciodată nu a fost. Ea este în noi, în aici și acum.

Vorba lui Joe Dispenza– esti parte din întreg, schimbă-te și întregul se va schimba și el.

imagine Unsplash