Atingerea

Altfel - Nimic altceva decât un loc altfel, într-o lume în care anormalul ia locul normalului din ce în ce mai mult.

And GOLD she is

Au trecut 19 ani.

Nu stiu când, nu știu unde s-au dus.

Îmi amintesc de parcă s-a întâmplat acum 5 minute, acel moment de comuniune absolută între 2 ființe, acel moment când te-am ținut pentru prima oară în brațe.

Nimic nu se compară cu un astfel de moment pe lume.

Apoi anii au început a curge și dintr-o sămânță ai ajuns ditamai copacul.

Acum, ce să spun?

A fost frumos, uneori atât de frumos încât nu îmi vine la îndemână să cred că a fost și adevărat, a fost și greu, uneori prea greu pentru o lunatică cum sunt eu.

Și prețuiesc fiecare moment, bijuterii ascunse în sertare de existență.

Spuneam, copil fiind, că aș vrea să trăiesc într-o lume a mea clădită din petale de povești.

Ei bine, tu ai construit acea lume pentru mine, fără să îți dai seama și tocmai de aceea acea lume a fost autentică și de neegalat.

Vei pufni poate, cu urmele de adolescent rebel ce încă palpită în tine și mă vei certa că vorbesc la trecut.

Nu e la trecut, sunt doar gânduri răsucite pe care trebuie să le aștern într-o cronologie ca să le pot da un înțeles.

Știu bine că nu avem altceva mai mult decât momentul de acum, de aici. Și totuși, uneori proiectez, frânturi de trecut, în aici și acum.

Și în exact același fel proiectez dorințe de viitor.

 

De aici încolo, drumurile noastre nu vor mai fi atât de strâns legate, pentru că pașii te vor purta pe meleaguri străine mie.

E natural și aș vrea ca drumurile să îți fie line și pe cât posibil cu obstacole puține.

Și apoi e timpul să îți construiești propriile realități tot din petale de povești.

Te-am cunoscut atât cât te-ai dezvăluit, te vor cunoște cât vei dori, cât vor reuși.

Mi-ar plăcea să întâlnești oameni ce vor vedea dincolo de imagine și care vor citi dincolo de cuvinte.

Ei sunt cei ce te vor accepta în întregul tău și te vor prețui la adevărata ta valoare.

 

Am vrut a scrie, acum în prag de maturitate, pentru tine.

Am vrut să ai darul cuvintelor mele, căci cuvântul e neprețuit pentru mine și te îmbrac în el ca într-o mantie vaporoasă.

Mantia nu ține de cald, nu te răcorește, dar e mereu cu tine chiar și-n lipsa mea.

Ești și mereu vei fi viața mea, tot ce e mai spectaculos în ea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Inainte de a posta orice comentariu va rugam cititi politica noastra de protectie a datelor cu caracter personal