Cafea
May 28, 2021
Cafea cu dragoste!
O cafea tare, într-o ploioasă dimineață de vară sau într-o zi friguroasă de iarnă sau, de ce nu, oricând, în fiecare dimineață indiferent de vreme, indiferent de anotimp. O cafea făcută cu drag cum spui tu sau cea mai bună cafea din lume cum o numesc eu.
Să scriu povestea mea despre viața a 1, 2 apoi 3 oameni apoi 3 oameni și un pisic? Dar dacă o fac, cu siguranță o voi rescrie pentru că memoria îmi joacă feste.
Nici nu mai știu cum a început cu adevărat. Cu o privire? Cu o lungă discuție pe un drum petroșenean? Nu mai știu exact cum a început, dar important este că a continuat, că încă nu s-a sfârșit.
Un buchet de momente savuroase. Desigur cu spinii lui. Însă am reuși noi oare să apreciem savoarea fără un pic de durere? Nu cred. Așa suntem noi făcuți, un pic masochiști.
Bine.
Să mă întorc la cea mai bună cafea din lume.
Momentul e totul, e tot ce avem. Doar că noi nu ne dăm seama în alergarea noastră mereu către ceva. Suntem precum ogarii de curse. Poate de aceea avem pisic, pentru a încerca să învățăm și de la el ceva.
După cum spuneam, totul a început ca o poveste fără nume și a continuat cu o ceașcă de cafea, cafeaua cea mai bună din lume, de neuitat ca o iubire infinită.
Am vorbit pentru întâia dată acum 33 de ani. Puțin, mult, depinde la ce ne raportăm. Mi-a rămas în minte discuția noastră de atunci, uimită fiind de felul tău de a fi și de atunci nu ai încetat niciodată să mă încânți cu vorbe și gesturi.
Și uite, am trecut prin multe și le-am depășit pe toate. Necazuri care au venit și au trecut pentru că împreună am putut fi mai puternici. Bucurii care ne-au transformat mințile și care ne-au dat posibilitatea de a fi mai buni.
Ok, sufăr de blocajul scriitorului care nu sunt și niciodată nu voi deveni, dar nu sufăr de blocaj de sentimente. Și îmi spun că e mai bine așa, că până la urmă sentimentele sunt cele care contează, fie ele declarate, fie nu.
Cafea neagră ca abanosul. O sorbim în fiecare dimineață și de fiecare dată mi se pare ca un nou început, ca un imbold să putem continua.
Cafea cu dragoste, de neuitat, unică, așa ca tine. Cafea la care te gândești mereu și a cărei îmbătătoare mireasmă persistă și în lipsă.
Apoi mai sunt 2 palme înlănțuite, pe drumuri de munte și la țărm de mare. Ce și-or transmite ele, palmele? Oare exprimă mai mult decât o pot face cuvintele? Cred ca da.
Sunt multe, multe de spus, dar mă opresc aici. Uneori e mai bine așa.
Să lăsăm să se întâmple, să lăsăm sentimentele să curgă și faptele să vorbească ele în locul nostru.
Să continuăm să ne trăim realitățile așa cum sunt, ca pe o poveste, cu rele și cu bune, o poveste reală, o poveste binecuvântată. Să ajungem să îmbătrânim împreună, mai mult decât până acum, să fim, doar să fim, tu, eu, noi, universul întreg. Mereu în aici și acum! Mereu prezenți.