Disonant
June 4, 2021
Gândește! Nu te lăsa călăuzit de instinct!
Nu gândi!
Timiditatea nu e bună! Pierzi dacă nu încerci să pari mereu stăpân pe situații.
Ai încredere în tine! Dar cu măsură. Nimănui nu îi plac cei ce afișează o încredere prea mare în ei.
Să nu îți pese de ce zice lumea. Nu ea îți dă de mâncare. Dar dacă nu îți pasă ești psihopat.
Fii modest!
Devino cine ești! Fii tu însu(ă)ți! Doar că… ascunde-te, nu îți arăta adevărata personalitate celor care nu sunt de încredere.
Fii puternic! Oamenii slabi nu sunt buni de nimic. Dar nu prea puternic, că puterea te ia de cap și naște invidii.
Fii original în gândire! Dar nu divulga ideile tale originale pentru că s-ar putea să îi jignești pe alții pe la credințele proprii. Mai ales dacă a ta gândire e mai aiuristică, ieșită din canoane și norme.
Iubește ceea ce ai! Amor fati. În special dacă nu poți schimba nimic.
Nu iubi ceea ce ai! Fă schimbarea pe care o dorești și pe care o meriți!
Nu te teme de mortalitate! După ce mori nu vei mai ști. Vei fi la fel ca înainte de a te fi născut.
Teme-te! Nu, nu astfel! Memento mori! Amintește-ți mereu că mori astfel încât să îți poți trăi viața așa cum dorești.
Trăiește clipa! Carpe diem! E singura pe care o ai. Nu există trecut sau viitor.
Nu, nu merge așa, fără planificare. Învață lecțiile trecutului și planifică viitorul. Pas cu pas.
Distrează-te! Ba nu. Trebuie să faci ceva însemnat. A face ceva însemnat e tot ce contează.
Crează, lucrează, fă orice! Oricum, nimănui nu îi pasă de tine și de ce faci.
Păi nu, nu așa. Trebuie să crezi în tine și totul se va releva, va fi așa cum gândești.
Sau stai. Parcă trebuia să accepți ceea ce nu poți schimba, dar schimbă, schimbă și fă astfel încât să fii fericit.
Câștigă bani, status! Banii nu aduc fericirea. Sigur, o întrețin, dar asta e altă poveste.
Nu banii te fac bogat. Bogația vine din interior. Nu, nu de la intestine, ci de la modul în care faci ceva valoros, cu însemnătate.
Învață să te relaxezi! Practică mindfulness! Alungă gândurile și te bucură de prezent. Fii prezent! Fii!
Am avut o profesoară. Era deosebită, răbdătoare, iubitoare de animale și de oameni. M-a meditat pe mine la fizică, în anii de liceu. Eram tâmpă la fizică și am reușit să iau examenul la facultate cu notă foarte mare. Datorită ei. Sigur, am muncit și eu (nu fii modest), dar ei îi datorez în fapt cunoașterea (fii modest).
S-a săturat să fie profesoară, gradul I, la un liceu foarte bun. Și-a urmat visul. A intrat în afaceri crezând în ea. Crezând foarte tare. A vândut produse de igienă. Apoi pâine. Câțiva ani mai târziu murea după ce ajunsese să vândă în piață. Să vinzi în piață nu e o rușine, ba dimpotrivă. Însă ea nu era antrenată pentru așa ceva. A înghețat de frig pe la tarabe și în apartamente închiriate pentru că, din cauza împrumuturilor, își pierduse casa.
Ea lucrase cu mintea și călăuzise o sumedenie de copii, care ar trebui astăzi să îi fie recunoscători. S-a aruncat însă, cu ambiție, determinare și cu o doză prea mare de încredere în sine, într-o lume mizeră, mult prea crudă pentru ea, lume care în final a devorat-o.
Greșeala ei a fost că a crezut prea mult în ea, că a pariat totul pe o singură carte și a pierdut. Și-a pierdut inclusiv viața.
Acum ar trebui să scriu despre cazurile fericite, exemplul pozitiv. Așa, ca la ISO- puncte slabe, puncte tari. Dar pe cei ce au reușit îi vedeți pretutindeni. Ceilalți sunt invizibili pentru societate sau pur și simplu nu mai sunt deloc. Și nu, nu sunt melodramatică, nici deprimată. Sunt doar realistă.
Nu știu care e calea spre reușita personală.
Prea multe sfaturi, prea multe idei, prea multe cărți, prea multe minți, prea multe judecăți, prea multă răutate, prea multă nepăsare…
Cred că cei ce au reușit, au avut pe lângă sclipire, determinare și perseverență și un dram de noroc.
Nu mă puneți la colț.
Nu vorbesc de cei ce au reușit pe munca părinților, pupând dosuri sau intrând în politică. Deși și ei cu pseudo-norocul lor.
Vorbesc aici de cei ce au creat ceva. De cei cu valoare, mai mică sau mai mare. De cei ce cu adevărat au ceva de spus. De cei ce, dacă ar fi mai vizibili, ar face lumea mai bună. De cei cu mintea altfel, ce nu au putut fi înregimentați de un sistem ce vrea să înregimenteze totul.
Sigur, sfaturile înțelepților ajută. Chiar dacă par de neatins. Chiar dacă intră în disonanță cu ceea ce, uneori cei ce au de spus ceva, cred.
Doar că e un amalgam prea mare de idei și slefuirea lor pe calapodul fiecăruia nu e ușor de realizat.
Fiecare cu drumul lui, nu?
Oamenii ar trebui să înceteze a da vina pe circumstanțe. Și atunci când le mor copiii prin spitale din neglijență și eroare sau le mor afacerile în fașă pentru că, într-un sistem corupt, o hârtie trimisă la instituțile de stat, face stagiu cât o viață. Chiar dacă nimănui nu îi pasă de ideile lor, uneori geniale. Ar trebui sau poate nu.
Fii înțelept! Dar mai joacă-te cu viața câteodată. Că doar viața e o glumă și tu comediant, nu?
Atâta doar că, uneori, viața e comediant și râde de tine.
Privește ploaia atunci când ieși afară! Chiar dacă nu îți place. Niciodată nu te plânge de ea. Îți spune că plouă și atât. Nu ofta. În definitiv ploaia e cea datorită căreia se dezvoltă natura. Un pic de ploaie nu îți strică nici ție ca să te dezvolți. Dar ai grijă la grindină și la inundații. Protejează-te! Învață să înoți!
Viața e o luptă! Stai, parcă era o glumă. Sau o părere. Cine să mai știe?
Gândește!
Nu gândi!
Încearcă!
