Toți sau unul, totul sau nimic
February 11, 2014
Mulți caută să fie în centrul atenției, mereu acolo, mereu sub lumina reflectoarelor, mereu aplaudați, adulați, căutați.
Alții i-ar da pe toți pentru o singură persoană care să însemne totul.
Dar de cele mai multe ori, alegerile sunt nefericite și persoana care înseamnă totul te face să te îndrepți către toți.
Și o faci căutând în aplauze surogatul îmbrățișării din cuvântul și fapta acelei persoane căreia i-ai oferit vis de noapte și de zi.
De foarte multe ori am dat totul și nu am așteptat în schimb decât poate un strop de adevăr.
De foarte multe ori, ba mai bine zis întotdeauna, am încercat să îmi îndrept atenția către puțini care să însemne o lume pentru mine, o lume ca o îmbrățișare, ca o pătură călduroasă în miez de iarnă.
Apoi, când frigul a pătruns dincolo de țesătura și ochii mei au fost orbiți de prea mult întuneric, i-am deschis îndreptându-i către toți.
I-am regăsit, timide existențe în fervente căutări, poate asemănătoare căutărilor mele și mi-am dat seama că atunci când pentru cineva nu poți însemna totul, poți însemna câte puțin pentru mulți și mulți pot să îți dea senzația că nepăsarea doare mai puțin sau pot să clădească pentru tine un altfel de tot.
Nu mi-am dorit niciodată să fiu sub lumina reflectoarelor, în centrul atenției sau mereu aplaudată. însă întotdeauna mi-am dorit totul sau nimic.
