Altfel - Nimic altceva decât un loc altfel, într-o lume în care anormalul ia locul normalului din ce în ce mai mult.
Altfel - Nimic altceva decât un loc altfel, într-o lume în care anormalul ia locul normalului din ce în ce mai mult.
Am visat-o sau poate doar mi-am amintit-o din istorii de copilărie pe ea- grădina sufletului meu-grădina cu sentimente, cu parfum de floare și de iarbă proaspăt cosită și cu ploaie de petale. Grădina sufletului meu sălășluiește în inima mea, adânc…
Am realizat acest colaj de imagini având în minte frumusețea cuvântului existent în imaginație și în gând într-o realitate a mea, inexistentă în fapt în pragmaticul cotidian. M-am gândit că poate, doar poate, uneori lucrurile, fie ele și invizibile pot…
Atunci când pașii ni se îndepărtează de ținutul natal, către meleaguri străine, ne delegăm sufletele cu puterea unei iluzorii fericiri sperând că în căutarea cu harta în mână ne vom îmbogăți nu numai mintea, dar și sufletul de seducția noului…
“Trăiește ca și cum ai trăi a doua oară, iar prima dată ai fi acționat la fel de greșit pe cât ești acum pe cale să o faci” Viktor Frankl Am citit cartea “Omul în căutarea sensului vieții” și pot…
Munte inzapezit si padurea ramasa dezbracata de frunze si insuficient troienita… Natura moarta? Nicidecum, ci mai vie ca niciodata. Mai este soarele ce se incapateaza sa-si reverse stralucirea pe fundal de ultim pisc de munte inzapezit. Iar soarele se joaca…
Suntem imperfecti intr-o lume prea perfecta sau suntem prea perfecti pentru imperfectiunea din jurul nostru? Dar ce sa fie perfectiunea? E ceea ce cautam pana la epuizare, innebuniti sa o atingem, fara sa stim ca e tocmai imperfectiunea cea care…
Atunci cand ma regasesc in singuratatea mintii mele, mi-as dori ca toate cuvintele ce se cer rostite, aruncate pe hartie catre cineva sau catre nimeni, sa se poata rostogoli libere precum avalansele de zapada nimicind in calea lor toata suferinta…
Te privesc în tăcere și mă întreb dacă și pe tine te ard întrebări fără răspuns, dacă și pe tine te mustră conștiința pentru ceea ce faci sau pentru ceea ce nu faci, dacă ridurile de pe frunte s-au clădit…
Marea mă privește calmă dintr-o parte de Piran și plină de furie din cealalta parte. Stau cuminte pe un colț de stâncă la îmbinarea dintre cele două mări care sunt de fapt o singură mare și ma recunosc pe mine…
Ca iesita din hibernare privesc catre zorii de zi. Timpul nu lucreaza in favoarea mea si totusi il simt partas la intreaga mea existenta cu bucurii si dureri, cu renuntari si impliniri, cu esecuri si mici realizari. Sa fie meritul…
Printre rânduri te citesc fără să înteleg, Printre gesturi te percep, printre gânduri te dezleg. În jocul obsedant al orelor ce dor când mor, Am încuiat pentru un cuget cuvântul viitor, Fără să chem uitarea pentru a mă alina, Nevrând…
Citesc deopotrivă “Istanbul” al lui Orhan Pamuk, “Romancierul naiv și sentimental” de același autor și “Ușa interzisă” a lui Gabriel Liiceanu. Trec de la o carte la alta, permițând-mi astfel să pătrund, ca un privilegiat al sorții, în adâncul complexelor…
Am atatea de spus si de simtit si parca nu pot nicicum opri fluturele sperantei sa iasa din crisalida lui cu toate ca imi tot spun trezeste-te, trezeste-te. Sunt atat de plina de ganduri si de senzatii si vreau apropiere…
“I now understood as an elemental fact of life that while I was here, inside my body was a soul, a meaning, that all things were made of desire, touch, and love, that what I was suffering was composed of…
Să fie frumusețea un răspuns, să fie oare? Sunt ani, zeci, sute, mii de ani de când căutăm răspunsuri la întrebări, bineînțeles dacă suntem în stare ca mai întâi de toate să ni le punem. Ne întrebăm cine suntem și…
“Căci omul începe, nu-i așa? prin a fi un sistem anarhic de speranțe și sfârșește prin a deveni un sistem organizat de amintiri”” Octavian Paler-Eul detestabil Aș spune că uneori este nevoie de o moarte ca sa recunoaștem valoarea unui…
“Flori ce își înălțau chipul spre soare, Sute de flori, mii de flori, Te-ai născut între ele În acea casa ce se numea paradis.” Cam așa scriam în anii 90, când cochetam cu maturitatea, având încă vagi zvâcniri de adolescentă…
Când am pășit pentru prima data in Viena nu am simțit ca mă îndrăgostesc de ea pe data cum am pățit cu alte locuri pe care le-am vizitat. Poate si pentru ca atunci când am avut șansa de a pași…
Gata cu amintirile dureroase, cu lacrimile si suspinele. Mă scutur de ele precum copacul toamna de frunze si merg înainte spre primăvara. Forfota, bagaje, temporara despărțirea de serviciu, început de vacanta, pregătirea pentru trecerea dinspre anul ce a fost spre…
Om regăsit în capturi de istorie, personaj funebru al propriei vieți, Căutând fără să știe înțelesuri în aforismele ce îl compun, Îndreptând-se către nicăieri, dând întâietate neimportantelor momente, Amestecând între decoruri, de pe scena vieții, sentimente, Jucând un rol, nefiind…