Reșița

Nu știu ce mi-a venit să scriu despre un oraș din Romania din care lumea nu mai contenește să plece. Și totuși scriu despre el, despre Reșița. S-ar putea să fie din cauza asemănării sale cu orașul în care locuiesc,…

Nu știu ce mi-a venit să scriu despre un oraș din Romania din care lumea nu mai contenește să plece. Și totuși scriu despre el, despre Reșița. S-ar putea să fie din cauza asemănării sale cu orașul în care locuiesc,…

Am fost amorțită multă vreme după moartea mamei, atât de amorțită încât gândurile mi-erau înțepenite, regretele înecate undeva într-o mare mută de durere. Iubirea îmi era moartă și cuvintele impersonale și aproape inexistente. Apoi, ca din întâmplare, ca din multele…

Nu sunt obsedată de Grecia și de mările ei. Dar mă regăsesc extrem de bine pe acele meleaguri și întotdeauna aștept cu nerăbdare să le revăd. Mai mereu îmi spun că voi scrie zi de zi impresii de călătorie și…


“Evul mediu s-a întors deja, de această dată înarmat cu artileria secolului XXI” “Spovedania unui preot ateu” – Ion Aion Am cumpărat cartea “Spovedania unui preot ateu” , fără a o deschide în prealabil și fără a mă îndrăgosti de…
Iubirea este ceea ce rămâne după ce o scriem furibunzi pe toți pereții existenței. Iubirea nu este cuvânt, ci este faptă. Ea se simte până în adânc de ființă și nu doare niciodată. Iubirea nu e de vânzare și nu…
Nu există jumătăți de măsură în tristețe Te acaparează cu totul tăindu-ți respirația Afundându-te în adâncuri fără tub de oxigen. Nu există apropiere în izolare. Lumina te părăsește, nu te mai atinge cu unda ei. E un tot de întuneric…
Furtuni și soare. Adesea furtunile sunt hormonale, fără un real fundament în întâmplările din viața de zi cu zi. Și totuși, am senzația că sunt covârșitoare. Dar și când e soare!!!! Aproape că am am nevoie de protecție ca să…

Trecerea timpului este de neoprit. Și tot de neoprit este chemarea mării. A fost o întâmplare, o dorință împlinită să ajung acolo, acum, în aceste zile. A fost un vis devenit realitate, un moment neașteptat, într-o permanentă așteptare a reîntâlnirii…
Durere resimțită, acut, ca și când cineva ar înfige cuțitul în mine și l-ar roti fără milă. Nu îmi dau seama dacă durerea este vie sau cât din durere este prezent și cât este amintire. Mă joc cu cuvintele și…
Cuvintele erodează suferințele, Precum râurile malurile. Îmbunează tăcerile nepăsărilor Cu care ni se intersectează existențele. Natura reconstruiește malurile. Cuvintele se izbesc de ele transformându-se în strigăte. Strigătele recompun suferințele, bucată cu bucată. Malurile se transformă în prăpăstii de izolare Abisuri ce însingurează suferințele, Suferințe ce…
Stele, licurici cerești, luminează penelul și cuvintele se aștern, ca dictate, pe străzi drepte sau strâmbe ale emoției ce se cere eliberată. Dacă nu ar fi așa, aș înceta să fiu eu, creierul mi-ar amorți și aș lua o pauză de viață, definitivă…

Cu adevarat totul, tot ce este bun, poate începe sau poate reîncepe cu un zâmbet. Ne trezim cu noaptea în cap pentru călătorie. Ațipesc pe drum, la fel și copila mea, doar soțul meu este pedepsit la a sta treaz…

Clare W. Graves (1914-1986) a fost un profesor de psihologie care a dezvoltat un model cu privire la dezvoltarea umana. Modelul sau a fost preluat ulterior și dezvoltat de către Don Edward Beck și Christopher Cowan ce au scris o carte pe numele…
“Am crezut că îmi doream să fiu poet, însă în adânc de suflet eu pur și simplu doream să fiu poem.” “I believed that I wanted to be a poet, but deep down I just wanted to be a poem.” Jaime Gil…
Vag percep un sentiment de descompunere interioară, într-o zi ploioasă de toamnă. Fără să înțeleg exact cauza, simt efectul pregnant și rapace, răscolindu-mi pântecele ca un cuțit care mă rănește lăsându-mă să sângerez până mor în timp ce trupul meu refuză să moară.…

Dimineață cețoasă de toamnă în care parfumul sublim al unei cești de cafea se îmbină cu parfumul amintirilor. Am fost în Kefalonia, insula sălbatică cu munți înalți, străduțe extrem de înguste, greci autentici și peisaje de neuitat. Ai zice că…

Să fie un jurnal de călătorie? Nu prea cred, întrucât nu știu să scriu jurnale, nici un fel de jurnale. Anul acesta am fost hotărâtă să încerc. Mi-am cumpărat un carnețel și zi de zi m-am străduit să notez în…
Uneori frumusețea nu se poate povesti, ea trebuie înfățișată în subtilul ei, surprinzându-i amănunte ce pot scăpa ochiului obișnuit. Marea poate fi preludiul tuturor poveștilor de dragoste din lume, iar prin lentila ochelarilor de soare se filtrează spectaculos toată sensibilitatea…
Unii oameni visează și oftează, dimineața, cuprinși de disperare, fiindcă nu pot sau nu vor să facă nimic pentru a-și preschimba visurile în realitate. Alți oameni refuză să mai viseze. Însă există în această lume mare câțiva oameni pentru care…