Atingerea

Altfel - Nimic altceva decât un loc altfel, într-o lume în care anormalul ia locul normalului din ce în ce mai mult.

Insomnie

Mi-am promis să stau deoparte de mediile de socializare. Dar nu mă țin de cuvânt și câteodată mă mai uit la postările de acolo.

Așa că astăzi am citit asta:

A lot of things broke my heart but fixed my vision.

Și acest citat s-a pus pansament peste mintea mea nedormită de săptămâni bune.

Zilele curg, fără ca eu să le mai pot urmări.

În nopți de insomnie îmi trec prin minte multe.  Mă gândesc la comunicare, la înțelegere și la compromis. Din ambele părți compromis, nu doar dintr-o parte. Acel compromis care să nu încline balanța atât de mult  încât să destabilizeze existențe.

Inima îmi bate aiurea. Uneori o aud cum sare din piept. Alteori realizez că uită să mai bată.

Ritmul s-a stricat, dansul e pe sfârșite. Poate știe ea, inima, mai bine că e timpul să dorm.

Îmi doresc să dorm, să dorm și să uit, să dorm pentru a putea visa la o lume mai puțin agresivă, la empatie și la senine gânduri necorodate de nepăsare.

Să dorm și să nu mă mai trezesc până nu se sfărșește nebunia asta sau, dacă nu se sfârșește, să nu mă mai trezesc niciodată. Să dorm.

Lipsă totală de comunicare. Acea comunicare importantă,  nu doar în standarde, ci și în viața de zi cu zi. Numai că, vedeți voi, ea nu există.

Ne mulțumim cu ce avem, nu? Amor fati.

Și totuși cum ar fi ca tobele să mai bată regulat? În ritm de inimă sănătoasă. În ritm de minte ce poate să își revină. În ritm de normalitate, acea normalitate ce îți permite și să trăiești, nu doar să exiști.

Până la urmă suntem suma alegerilor noastre.

Cum ar fi să pot alege să dorm? Cum ar fi să pot alege că nu îmi pasă? Cum ar fi să doară mai puțin? Cum ar fi?

Și apoi e aici și acum și această zicere:

Multe lucruri mi-au frânt inima, dar mi-au reparat vederea.

Când va fi ca aceste cuvinte pansament să vindece rănile, nopțile îmi vor fi serene și zilele pline de energie.

Încet încet, ceața se ridică. Încep să văd.

Sunt suma alegerilor mele.

Aleg să pot alege să dorm.

Privesc în zare cu ochii încă mijiți de somn. Zâmbesc. Pași. Un umed năsuc ce atinge nasul meu. Tors.

Iubire! În toată plenitudinea ei.

Simplă, frumoasă așa cum, în fapt, ar trebui să fie iubirea.

Adorm.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Inainte de a posta orice comentariu va rugam cititi politica noastra de protectie a datelor cu caracter personal