Orice ar fi, iubește-te! Un gând călător despre iubire

Orice ar fi, iubește-te!

Un gând călător despre iubirea de sine a apărut în mintea mea, în timp ce meditam. Pentru că meditez din nou

Am început să meditez pentru întâia dată, când inima mea a luat-o razna și medicul mi-a zis să mă duc la psiholog. Am realizat atunci cu adevărat că la mine mintea îmbolnăvea trupul.  Și a trebuit să mă opresc pentru a respira adânc, doar ca, mai apoi, să pot merge mai departe. Atunci am început să mă uit, după mulți ani, spre mine cu seriozitate. Și tot atunci, m-am văzut parcă cu adevărat pentru prima oară. Am meditat o vreme și de asemenea am făcut yoga. Zi de zi am făcut asta, strecurând în timpul meu dat peste cap de evenimente pe care nu le înțelegeam, oricât aș fi voit, mici ședințe de meditație și de yoga. Și mi-au fost de folos. Nu, zbaterea nu a încetat, dar s-a mai atenuat și am reușit să găsesc puterea de a privi în interior, fără ranchiună, fără vină, fără durere.

Nu am reușit să mă iubesc pe de-a întregul, dar am reușit să mă plac un strop.

Apoi, am fost din nou purtată de valul întâmplărilor și am uitat de mine, de yoga și de meditație, dedicându-mă întru totul altor scopuri.

Apoi a fost un moment, despre care am scris, am șters, am rescris și iarăși am șters.

Apoi a fost un moment, despre care am scris, am șters, am rescris și iarăși am șters.

Am numit acel moment ziua în care am murit și am renăscut. 

Și nu vreau să vorbesc sau să îmi mai vorbesc despre el decât, poate,  pentru ca să îl numesc momentul trezirii mele depline.

Și din acel moment am reînceput să meditez, să fac yoga, să mă privesc în oglinda timpului cu compasiune și cu înțelegere. Să îmi spun că sunt cum sunt și că așa cum sunt e bine. Să nu mai aud vocile exterioare și nici pe cele din mintea mea care îmi spuneau direct sau indirect că ceva nu este cum trebuie să fie.

A trecut o vreme de la acel moment. Meditez și fac yoga în orice moment liber al vieții mele.  O fac pentru a înțelege că niciodată nu voi schimba pe nimeni, că nici nu ar trebui să îmi doresc asta, că tot ce se întâmplă se întâmplă pentru că trebuie să se întâmple. Și paradoxal, o fac și pentru a înțelege că nu trebuie să încerc să înțeleg totul.

Eu mereu am vrut să înțeleg și m-am afundat atât de tare în hățișul lucrurilor de neînțeles, pe care căutam cu ardoare să le deslușesc, încât nu mai puteam respira, trăi, visa. Am ajuns să nu mai pot citi, eu care iubesc cartea, să nu mai pot scrie, când pentru mine scrisul este și mereu va fi salvare.

În ziua în care am murit am înțeles, de fapt, că cu adevărat, fiecare poate alege să fie propriul său stăpân sau sclav al circumstanțelor.

Desigur, când scriu asta, am în minte o voce care îmi spune ce ar fi trebuit să fac și cum ca lucrurile să fi stat altfel, unde am greșit, de ce am făcut-o, momentele în care am făcut-o. Dar acum pot tot mai des să opresc acea voce. Pentru că am înțeles, nu doar la nivel intelectual, că nu mai avem acces la trecut și că viitorul ar putea fi așa cum ni-l dorim. Dar mai mult decât atât, am conștientizat că de fapt avem doar momentul prezent. Și că trebuie să îl prețuim. În această înțelegere am simțit cum liniștea mă învăluie ca o îmbrățișare caldă.

Orice ar fi, iubește-te!

Mi-o spun, ți-o spun ție, suflet călător. Iubirea de alții pleacă de la iubirea de sine. Nu putem cu adevărat iubi sau primi iubire, dacă nu ne iubim pe noi. Niciodată nu vom putea. Dacă suntem hâzi în oglinda minții noastre, mereu vom vrea să îi corectăm, prin transfer, pe alții. Și niciodată nu vom putea, pentru că nimeni nu poate vreodată schimba pe cineva.

În iubirea de sine am învățat acceptarea și cu ea împreună vine detașarea. Se țin de mână și zâmbesc. Pentru că cei din jur nu vor fi niciodată oglinda noastră. Cei din jur sunt așa cum sunt, faptele lor nu ne implică, nu ne inculpă și sunt ale lor, nu ale noastre. Trebuie să acceptăm asta și să ne detașăm cu iubire.

În fapt, suntem un tot, un uriaș puzzle universal, în care piesele, fie că crezi sau nu, se îmbină perfect.

Orice ar fi, iubește-te!

Orice ar fi.

Împreunează palmele și fă o plecăciune, da, acea plecăciune întru lumina ta interioară.

Namaste!

Feature Image Unsplash

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Inainte de a posta orice comentariu va rugam cititi politica noastra de protectie a datelor cu caracter personal