Scriere

Să te scrii ca eu să te citesc, sorbindu-ți cuvintele de pe foaie.
Să te cunosc, să îți descifrez ființa printre predicate, subiecte, complemente și atribute,

Tu, om al faptei mai mult ca al cuvântului.

Te vreau lângă ființa mea, exaltată fiind de splendoarea unei trăiri vitale

Singura ce merită menționată, ce nu piere în frecușul cotidian.

Să mă răscolesc de dor răsfoindu-te, să îmi amintesc.

Niciodată singură când cu tine sunt, în geamătul tumultos al unei nepăsări generale.

Pot să te citesc și în nescris,

Tu, om al faptei mai mult ca al cuvântului.

Te voi privi și voi vedea pe chipul tău, limbajul nescris al acelei vitale trăiri,

Singura ce merită menționată, ce merită simțită,

Ce ațâță simțurile amorțite de banal.

Să nu-mi vorbești căci în mii de zări se vor pierde vorbele.

Mai degrabă strânge-mă în brațe,

Brațele vor vorbi în locul tău.

Voi citi atunci tot ce a rămas nescris între noi.

Voi înțelege nerostitul cuvânt.

Voi dezlega misterul exaltării acelei trăiri vitale,

Singura ce merită menționată,

În tăcere.