Mórahalom

Mórahalom este un orăsel al Ungariei situat foarte aproape de orașul Szeged.

Ai zice că este un sătuc, dacă Wikipedia nu ar susține cu tărie că de fapt este oraș.

Ai senzația, pășind pe străzile acestui orășel, la sfârșit de toamnă, că ai pătruns într-o oază de liniște și nimic nu pare a putea tulbura această liniște.

Și așa cum alte orașe sunt străjuite de cetăți, Mórahalom pare străjuit de Aqualand-ul Erzsébet și de câteva hoteluri ce se întrec în a oferi facilități la spa-uri proprii și în același timp la spa-ul Erzsébet.

Uneori, de foarte multe ori, mă întreb de ce la alții se poate și la noi nu, apoi încetez să mă mai întreb și mă mulțumesc să mă bucur de oferta absolut copleșitoare de care străinii sunt capabili în materie de turism.

Hotelul Colosseum este cu siguranța una dintre cele mai bune alegeri atunci când îți dorești să petreci câteva clipe de neuitat în acest oraș.

Așezat semeț în centrul orașului, te întâmpină de la distanță cu o caldă culoare.

Apoi ajungi să îi cunoști interiorul și oamenii. Arhitectura este extraordinară, hotelul fiind arcuit parcă de jur împrejurul piscinelor.

Cât privește oamenii, toată lumea zâmbește, tot personalul este primitor și în spijinul tău, al turistului.

Totul strălucește de curățenie, totul este ospitalier, totul este altfel într-un fel mare, redefinând parcă însăși sensul cuvântului ospitalier.

Fără a face pledoaria camerelor, coridoarelor sau restaurantelor, a celor ce te conduc la masă, a celor ce se oferă să îți fie de folos în orice moment, mă voi referi mai mult la spa.

Spa-ul nu este mare, format fiind din 3 piscine interioare, însă sclipește de curățenie, iar analize la apă, precum și măsurători de temperatură, se fac din oră în oră.

Accesul la piscina exterioară cu apă termală este facil, iar senzația pe care pielea ta o simte la atingerea cu calda apă, atunci când afară ninge, este greu de descris în cuvinte.

Stai, privind cerul și fulgii ce cad neîncetat, iar apa ușor fierbinte te îmbracă precum o călduroasă haină de iarnă.

Închizi ochii, gândurile fug și te lași purtat ca pe o mare de senzații în care nu există decât plăcere.

Dacă liniștea te copleșește, nu ai decât să pășești pe tărâmul forfotei, dincolo la aqualand unde plonjezi în apă de pe topogane sau pur si simplu te răsfeți la diverse temperaturi în la fel de diversele piscine.

Și vorbesc acum doar de piscinele interioare căci vizitând stațiunea pe timp de iarnă plonjezi în pisicinele exterioare doar dacă acestea sunt cu apă termală.

Am uitat de saune.

Nu îmi place sauna, dar parcă și sauna își are farmecul ei la Mórahalom și asta pentru că ai de ales între mai multe feluri de saune și de senzații aferente.

Cei ce vor să meargă mai departe cu senzațiile pot alege între masaje felurite. Dar despre masaje nu am cum vorbi, nefiind un mare fan al lor.

Despre plimbarea prin oraș nu pot să spun decât atât… liniște.

Te copleșește, te acaparează și nu ai cum să îi reziști, te lași purtat pe brațele ei și realizezi că pleci de aici alt om decât ai venit.

La ei se poate, la noi nu, la ei relaxarea își are rolul ei, noi o ignorăm.

Ne împăunăm că suntem români, dar la capitolul realizări pentru omul obișnuit suntem total deficitari.

Nimic nu pare anapoda acolo și parcă și ciorile își au pacea lor nefiind atât de vocale ca în alte zone.

Stau pe bancă într-o oază de liniște și nu știu cum de am fost atât de norocoasă să plonjez taman acolo, din îngusta lume în care trăiesc și în care oamenii și-au făcut o profesiune de credință din a se plânge.

Închid ochii și mă gândesc că fericirea se atinge atât de ușor dacă există voință și dacă lipsesc stimulii negativismului.

Pentru mine, simplul fapt că pot sta în liniște pe o bancă în parc, într-o localitate a păcii în care oamenii știu zâmbi, înseamnă fericire.

Nimic nu poate să strice echilibrul generat în ființa mea de astfel de momente, nici măcar gălăgioasele intruziuni ale grupurilor de gălăgioși români aflați acolo pentru a-mi reaminiti parcă de nația din care fac parte.

Uneori puțin înseamnă mult, alteori numai mult înseamnă mult cu adevarat.

La Mórahalom însă puțin înseamnă întotdeauna mult.

Nu ai nevoie de săptămâni pentru a-ți reîncărca extenuatele baterii.

Ai nevoie de o zi și de un zâmbet oferit cu căldură de cei ce știu să o facă, nu doar pentru bani, ci doar pentru simplul fapt că știu să respecte și să iubească oamenii așa cum sunt ei cu bune și cu rele.

E liniște, e vacanță, e 1 Decembrie, e ziua Romaniei.

Romanie poate că ar trebui să întorci spatele negativismului și poate că ar trebui să înveți și tu să zâmbești, încet, cu răbdare, ridicând ușor colțurile buzelor tale de țară.

Și uite cum ploaia poate înceta, soarele poate răsări și din zare un curcubeu te poate privi cutezător, ca acel curcubeu ce ne-a privit pe noi în ochi la întoarcerea în țară.

Bine te-am regăsit țară, Mórahalom mulțumim!