Atingerea

Altfel - Nimic altceva decât un loc altfel, într-o lume în care anormalul ia locul normalului din ce în ce mai mult.

Oscar și Tanti Roz-Eric Emmanuel Schmitt

Clouds

Mă întreb, sincer, dacă exista oare cineva pe lume care sa poată citi cartea “Oscar și Tanti Roz-Eric” Emmanuel Schmitt fără sa lăcrimeze? Eu cred ca nu.

M-am gândit ca probabil cartea a trezit, a retrezit in mine toata durerea unei dispariții.

Întâmplarea a făcut sa citesc aceasta carte pe 1 noiembrie la aproape 1 an de la dispariția mamei mele care s-a întâmplat la trecerea dintre ani.

Cartea este in fapt o scrisoare către Dumnezeu, scrisă de un copil bolnav de cancer la indemnul prietenei lui din spital, tanti Roz, singura asistenta care pare sa îl înțeleagă si care nu lasă sa se aștearnă tăcerea peste moarte.

O carte care pare simpla, dar care încearcă sa surprindă in toate rândurile ei inocenta unui copil făcând astfel ca in aparenta simplitate sa găsești o profunzime greu de găsit, chiar si in tratatele de filozofie, profunzimea gândirii unui copil la confruntarea cu iminența morții.

De ce am fost atât de impresionata?

Sunt multe motive, cred ca fiecare rând citit m-a impresionat intra-un fel anume.

Acest copil de 10 ani, pe nume Oscar, la sfatul prietenei lui, tanti Roz caută sa trăiască in cele 12 zile dintre Crăciun si Anul Nou cat pentru întreaga viată, considerând o zi a fi cat 10 ani, știind sigur ca in fapt câteva zile sunt tot ce mai are la dispoziție.

“Prin părțile noastre, Oscar, exista o legenda care spune ca in ultimele 12 zile ale anului poți ghici ce timp va fi in cele 12 luni ale anului ce vine. Nu trebuie decât sa observi zi de zi vremea pentru a putea stabili tabloul in miniatura al lunii respectiva. 19 decembrie reprezintă  luna ianuarie, 20 decembrie luna februarie si așa mai departe pana la 31 care reprezintă luna decembrie a anului viitor. Așa spune legenda. Legenda celor 12 zile magice. Ce-ar fi sa ne jucam si noi de-a cele 12 luni magice?….. Ar răbui, ca începând de azi, sa observi fiecare zi in parte si sa iți spui ca valorează 10 ani.”

Si reușește sa își trăiască întreaga viată in câteva zile.

Si in definitiv, zile, ani, nu este oare întreaga noastră viată o simpla iluzie, o amăgire, o pala de vânt ce ne atinge mutând-ne dinspre nicăieri spre nicăieri?

“Am impresia, Tanti Roz, ca in Dicționarul medical nu au băgat decât chestii speciale, probleme pe care le pot întimpina unii si alții. Dar lucrurile care ne privesc pe toți, Viată, Moarte, Credința, Dumnezeu au fost lăsate deoparte.

—–

-Întrebările cele mai interesante rămân si vor rămâne întrebări. Ele întrețin misterul. Fiece răspuns trebuie precedat de “poate ca”. Doar întrebările neinteresante pot capătă un răspuns definitiv.

-Vrei sa spui ca la “Viată ” nu exista soluție?

-Vreau sa spun ca la “Viată” exista mai multe soluții, prin urmare ea n-are soluție.

-După mine, Tanti Roz singura soluție la viată este sa trăiești.”

A TRAI, este tocmai ce uitam noi cel mai ades sa facem.

Cred ca am avut nevoie sa citesc o carte ce încearcă sa privească filozofia prin ochi de copil, ca sa înțeleg ceea ce pesemne nu reușisem altfel.

Si m-am gândit ca si mama pe undeva si-a trăit restul vieții ei întregi in cele câteva zile dintre Crăciun si Anul Nou.

Numai ca nu știu daca ea atunci a știut de soluția data de Oscar. Eu sigur n-am știut. Mi-a trebuit o moarte si o carte ca sa aflu.

Iar scrierea lăsata de Oscar la căpătâiul patului, este mesajul pe care fără sa vrem îl avem cu toți in minte in prag de plecare, sub o formă sau alta, numai ca nu cred ca avem timp sa realizam asta si sa o recunoaștem pentru noi înșine

“Numai Dumnezeu are voie sa mă trezească”.

Păcat ca in apropierea morții se lasă tăcerea, păcat ca uitam sa comunicam, aruncând-i pe cei ce urmează sa plece si știu asta într-o lume in care se vad neînțeleși si izolați, păcat ca vorbim despre asta pe bloguri sau in cărti dar in fapt cați reușim sa ne purtam ca Tanti Roz, cați reușim sa fim Tanti Roz pentru cei pe care i-am iubit si pe care ii vom iubi mereu? Eu cred ca putini.

“Oscar si Tanti Roz” de Eric Emmanuel Schmitt este o carte care pe mine m-a mișcat profund si pe care cu siguranța nu o voi putea uita cu ușurința.

Mă convinge că în simplitate găsim profunzime întotdeauna. Trebuie numai sa știm sa o vedem.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Inainte de a posta orice comentariu va rugam cititi politica noastra de protectie a datelor cu caracter personal