Sunt prea interesantă ca sa fiu o victimă
May 14, 2024
Sunt prea interesantă ca sa fiu o victimă este replica lui Glenn Close din filmul The Wife- Sotia.
Mi-a plăcut această replică și pentru că trec printr-o perioadă care pare nesfârșită, în care se întâmplă evenimente ce mă perturbă serios și care, dacă nu s-ar întâmpla în viața mea, aș zice că fac parte dintr-o tragicomedie science-fiction, mă agăț de ea ca de o sfoară ca să nu cad în prăpastie.
Aș vrea să pot povesti toate evenimentele din viața mea, care m-au făcut să nu mai înțeleg nimic din întreaga mea realitate, dar știu că nici nu ar avea rost și nici nu ar putea schimba nimic în bine.
Așa că mă rezum la a scrie 10 sfaturi pentru acele mame care au oferit totul copiilor lor, punându-și sufletul pe tavă și ai căror copii par a se fi rătăcit.
Nu te învinovăți
Dacă ai făcut tot ce ți-a stat în putință pentru copilul tău, dacă știi sigur că i-ai oferit totul și un strop mai mult, nu te învinovăți pentru eșecul lui, nu te învinovăți nici dacă el te învinovățește. Nu există om fără greșeală și ai plătit deja prea scump greșeala ta. Iar dacă copilul tău adult încearcă să te manipuleze prin vină, nu permite așa ceva. Discută cu el, acceptă-ți greșeala și explică-i că și dacă i-ai greșit, până și un acuzat penal își ispășește pedeapsa o dată și nu e nevoie să i se reamintească mereu și mereu despre vina sa.
Învață despre proiecție
Învață că hoțul strigă hoțul întotdeauna. Că adultul tău copil își proiectează nefericirile asupra ta și dacă permiți asta, te condamni și tu la nefericire. Și nu văd de ce ai face-o.
Nu încerca să îi schimbi destinul
Sigur că asta vrei, vrei să îi fie bine. Dar ți-ai pus vreodată problema că poate adultul tău copil este fericit să fie nefericit, să trăiască mizerabil? Poate ideea sa de fericire nu se potrivește cu a ta.
Nu te revolta dacă copil tău adult îți aruncă sarcastic Eu nu sunt Tu
Nu ai de ce să te revolți căci este adevărat, el nu ești tu. Nu va fi niciodată. Chiar dacă i-ai dat cea mai bună educație și l-ai iubit cu toată puterea ființei tale, el tot nu ești tu. Alegerile lui, autodistrugerea nu sunt vina ta. Ai făcut ce ți-a stat în putere să crești un om mare. Ce va deveni este doar alegerea lui.
Iubește-ți copilul adult indiferent de ce alege să ajungă. Iubește-l și atât.
Chiar dacă alegerile lui te dor până în străfund de ființă, trebuie să înțelegi o dată pentru totdeauna că el își trăiește propria viață. Chiar dacă nu poți respecta ce face și crezi că iubirea trebuie să includă respect, nu e întotdeauna așa. Iubește-l și atât. Și când vezi că repetă la nesfârșit aceleași greșeli amintește-ți că a învăța din propriile greșeli e o calitate pe care puțini o posedă. Dacă nu mă crezi, ți-o demonstrează istoria.
Când ai tendința de a te victimiza, gândește-te de două ori.
Zbaterea copilului tău adult cu greutățile din viața lui sunt ca zbaterea ta cu el. El se zbate că iubita îl tratează cu vorbe crude, dar și tu te zbați că el îți vorbește de parcă ești ultimul om de pe pământ. Vezi paradoxul? Două ființe, aceeași zbatere. Nu te mai zbate și poate zbaterea lui va înceta.
Dacă vezi că i-ai oferit totul, iar de la el primești nerecunoștință, învață despre iubirea altruistă.
Pare că a crește un copil e ca o investiție și adesea este o investiție ce nu aduce profit. Investești material și spiritual așteptând să vezi cum copilul crește, răsplătindu-ți efortul prin a fi pe ale sale picioare. Să îi vezi zâmbet pe chip și bunătate în inimă. Dar dacă îți schimbi percepția asupra realității, vei vedea că de fapt ai oferit totul fără să ceri de fapt nimic la schimb, ai oferit din toată inima ta. A dărui este mai presus de orice. Bucură-te tu pentru asta.
Nu mai proiecta pe copilul tău aspirațiile tale.
Știu că spui că nu o faci, că l-ai lăsat mereu să aleagă, chiar dacă el poate îți reproșează că face numai ce vrei tu, însă eu nu mă refer la aspirația ca el să devină cineva în viața. Uneori trebuie să înveți să nu aștepți nici măcar un telefon de la el. Să nu ai nici măcar aspirația ca el să se manifeste în spiritul creșterii și educației primite.
Orice e cu forța e degeaba.
Nu forța iubirea lui pentru tine. Dacă nu există, nu există, nu îl poți face nici să te iubească, nici să te respecte. Poți doar să te retragi și să îți trăiești viața cu demnitate.
Orice doare îngrozitor azi cu privire la relația ta de mamă cu propriul copil mâine va durea mai puțin.
Fii mândră de tine dacă ai reușit să nu îl contactezi în disperarea ta că nu ai nici o veste de la el. Prefă-te că nu îți pasă și la un moment dat vei reuși să îți pese mai puțin. Oricum ce este să se întâmple, se va întâmpla, nu poți tu schimba asta nici cu iubire, nici cu perseverență, nici cu determinare. Poți doar să te schimbi pe tine, să faci ca loviturile inerente să doară mai puțin.
Ca mame cred că facem multe greșeli. Eu mi le asum pe ale mele. Trăiesc cu ele, chiar dacă mi-e greu să mai aud acuze. Și credeți-mă, uneori mă acuz singură de fapte comise și necomise.
Ca mame cu copii rătăciți, așteptați poate să vină acea zi în care copilul să se trezească. Să îl puteți recunoaște. Să nu mai priviți neputincioși la involuția lui constantă. Poate se va întâmpla, poate nu. Dar nu disperați.
Amintiți-vă de zilele bune din viața d-voastră, dar nu zăboviți nici asupra lor, ci învățați să trăiți în prezent, îmbrățișându-vă soarta așa cum este ea. Sigur aveți multe motive de bucurie.
Viața este o poveste frumoasă.
Dacă înveți să o trăiești fără regrete și așteptări ești câștigătoare.
Și apoi oricum ești prea interesantă ca să fii o victimă.
imagine Unsplash
