Poem
“Am crezut că îmi doream să fiu poet, însă în adânc de suflet eu pur și simplu doream să fiu poem.” “I believed that I wanted to be a poet, but deep down I just wanted to be a poem.” Jaime Gil…
“Am crezut că îmi doream să fiu poet, însă în adânc de suflet eu pur și simplu doream să fiu poem.” “I believed that I wanted to be a poet, but deep down I just wanted to be a poem.” Jaime Gil…
Vag percep un sentiment de descompunere interioară, într-o zi ploioasă de toamnă. Fără să înțeleg exact cauza, simt efectul pregnant și rapace, răscolindu-mi pântecele ca un cuțit care mă rănește lăsându-mă să sângerez până mor în timp ce trupul meu refuză să moară.…
Uneori frumusețea nu se poate povesti, ea trebuie înfățișată în subtilul ei, surprinzându-i amănunte ce pot scăpa ochiului obișnuit. Marea poate fi preludiul tuturor poveștilor de dragoste din lume, iar prin lentila ochelarilor de soare se filtrează spectaculos toată sensibilitatea…
Unii oameni visează și oftează, dimineața, cuprinși de disperare, fiindcă nu pot sau nu vor să facă nimic pentru a-și preschimba visurile în realitate. Alți oameni refuză să mai viseze. Însă există în această lume mare câțiva oameni pentru care…
Într-o lume în care realitatea își plânge iluzia ei decadentă, mă regăsesc timid pe străzi de ignoranță și mă văd aruncând speranța la coșul de gunoi. Cu siguranță varianta mitologică cu Speranța rămasă închisă în cutie este varianta cea mai…
Efectul de recul sau bumerang apare atunci când, în fața dovezilor contradictorii, credințele stabilite nu se schimbă ci devin în fapt mai puternice. Efectul a fost demonstrat experimental în teste psihologice, în care celor testați li s-au dat date ce…
Primăvara mă privește în ochi și mă regăsesc tăcut în prezența ei ușor răcoroasă, în fapt regăsindu-mă în anticiparea apariției primăverii astronomice. Până atunci mă mulțumesc cu puținul dat de speranță și de prezența primăverii calendaristice. Mă îmbrac în mărțișoare, deși nu…

Știai ca pedeapsa mea este tăcerea. Și tăceai precum demult îmi vorbeai. Mi-era dor de vorba ta ca de o îmbrățisare, dar o pierdusem și pe ea și îmbrățisarea. Nu stiu exact dacă le pierdusem deodată, pe peron de vis neîmplinit…
Frica dispare cu un bun cuvânt, cu o mână întinsă ca-într-un legământ. Frica dispare cu o îmbrățișare, cu un sincer zâmbet ce aduce uitare. Frica dispare cu un cald sărut, ca o raza de soare după nor și vânt. Frica…
Iubirea se simte și se trăiește dincolo de vorbe. Când iubirea devine mai mult cuvânt decât faptă, ea este undeva pe marginea prăpastiei sau căzută în abis. Nu cred că iubirea are vârstă și cred că oricând suntem pregătiți să…
Mașina aleargă pe străzi de ceață. Da, par și străzile a fi construite din ceață ca de altfel întreg peisajul. Aș privi pe geam spre câmpurile pustii, dar ceața îmi acoperă orizontul ca un fum. Închid porțile gândului pentru că…

După o noapte de insomnie, gândurile mi s-au așezat mai ordonate în sertarele minții. Sunt copleșită de amintiri, ca de iubire și zâmbesc dimineții parcă mai odihnită ca niciodată. Îmi încep ziua, nu făcând planuri peste planuri, ci deschizând sertarele…
Risipă de gânduri răzlețe, nedemne de a fi luate în seamă dar demne de a fi așternute pe hârtie, gânduri niciodată transpuse în practică, doar gânduri acoperite de realități cu momentele lor. Mai demult au fost vise așezate la tâmplă…

Citesc “Down Came the Rain” cartea scrisa de Brooke Shields despre lupta ei cu depresia postpartum. Citind-o, realizez cât de plini de preconcepții și de stereotipuri suntem noi oamenii ajungând astfel să negăm stări sau sentimente pe care le simțim, stări…
Te-am căutat în afară de mine, pentru prea multă vreme, pentru a discuta idei, pentru a ne împărtăși chemările și pentru a ne striga șoaptele neauzite de nimeni. Te-am așteptat ca și când așteptarea mi-ar fi fost ultimă redută împotriva…
Cât de naiv să fii să crezi că poți conta Mai mult decât atât… în mintea ta! Și cât de arogant să fii să-ți poți imagina Că altuia îi pasă… ești tu și mintea ta! Când am scris cuvintele de…
Uneori granița dintre armonie și haos este insesizabilă, la fel ca și cea dintre bucurie și cumplită durere sau ca și cea dintre așteptări și înțelegerea tacită și definitivă că uneori nu trebuie să avem așteptări și că pur și simplu trebuie să…
Te trezești așa deodată în totală eclipsă și nu de sentiment, ci de poezia cuvântului. Realizezi că ceea ce ți-ai dorit întotdeauna a fost să fii valorizat ca intelect, ca om, ca individ ce are ceva de spus lumii, primești asta…
“Nimeni nu te-ascultă… spune” Cam așa scriam acum nici nu mai știu câți ani, când mă luptam cu tenebrele unei adolescențe nu tocmai ușoare. Mi-au revenit în minte aceste versuri acum, când, la rândul meu, am un copil adolescent ce…
Greșim, în fiecare zi, mai mult sau mai puțin, uneori atât de insignifiant încât greșeala ne trece neobservată, alteori atât de mult încât rănim sau distrugem. Niciodată nu m-am ascuns în spatele greșelilor comise încercând să le minimalizez importanța sau să…