Altfel - Nimic altceva decât un loc altfel, într-o lume în care anormalul ia locul normalului din ce în ce mai mult.
Altfel - Nimic altceva decât un loc altfel, într-o lume în care anormalul ia locul normalului din ce în ce mai mult.
Mergând agale pe străzi și pierdută în mintea mea, am simțit prezența mamei. Deși încerc să trăiesc în aici și acum, cred că e sănătos să zăbovim uneori pe lespezile trecutului, să ne lăsăm îmbrățișați de amintiri dragi și să…
Sunt ocean, calm la suprafață, dar în interior clocotesc de energie, energie care creează necontenit gânduri ce mă mișcă cu fiecare val. Sunt fluidă și sunt eu și tu și toți și nimeni deopotrivă. Ating malul și malul îmi răspunde…
În 2010, în 29 decembrie, mama pleca în altă lume, o lume care poate o înțelegea așa cum avea ea nevoie, așa cum merita. M-am trezit în această dimineață cu gândul la ea și am aprins o lumânare. Mai târziu…
Mame și fiice având același sânge, mame și fiice ce cred că se cunosc, dar nu o fac niciodată cu adevărat, mame și fiice pentru care iubirea ar trebui să fie dincolo de orice. Când fiica mea era mică și…
În decembrie 2010, între Crăciun și Anul Nou, mama murea, după o lungă suferință. Boala de care suferise: cancer cervical. Am scris de atunci zeci de rânduri despre suferința și despre moartea ei. O fac acum din nou, după ce…
Îmi doream o mansardă, o mansardă în care să stau, cernându-mi gândurile și așternându-le mai apoi pe hârtie. Singurătatea e cea care permite gândurilor să se releve altfel decât în permanentă mișcare, să se arate nefragmentate, curate, într-o lină, nezbuciumată…
Se spune că speranța nu moare niciodată. Ei bine, nu e deloc așa. Uneori murim o dată cu ea, alteori ea moare prima lăsându-ne, ființe mutilate, călătoare către nicăieri, pe drumuri de nimeni știute. Și călătorim așa, sfârșiți, fără a…
Dacă ne-am născut cândva, suntem datori cu o moarte și cu siguranță într-o zi moartea va veni și ne va lua. De curând a fost ziua mea și toate baloanele colorate care ar fi trebuit să se înalțe spre cer…
Știai ca pedeapsa mea este tăcerea. Și tăceai precum demult îmi vorbeai. Mi-era dor de vorba ta ca de o îmbrățisare, dar o pierdusem și pe ea și îmbrățisarea. Nu stiu exact dacă le pierdusem deodată, pe peron de vis neîmplinit…
După o noapte de insomnie, gândurile mi s-au așezat mai ordonate în sertarele minții. Sunt copleșită de amintiri, ca de iubire și zâmbesc dimineții parcă mai odihnită ca niciodată. Îmi încep ziua, nu făcând planuri peste planuri, ci deschizând sertarele…