Altfel - Nimic altceva decât un loc altfel, într-o lume în care anormalul ia locul normalului din ce în ce mai mult.
Altfel - Nimic altceva decât un loc altfel, într-o lume în care anormalul ia locul normalului din ce în ce mai mult.
Mergând agale pe străzi și pierdută în mintea mea, am simțit prezența mamei. Deși încerc să trăiesc în aici și acum, cred că e sănătos să zăbovim uneori pe lespezile trecutului, să ne lăsăm îmbrățișați de amintiri dragi și să…
Primăvară târzie sau poate vară. Mergem de mână, el, bunicul meu și eu, o fetiță de câțiva ani. Căutăm trandafiri pentru altoi. Ne oprim apoi și el mă ajută să mă așez pe stâncă, stânca noastră. De acolo privim amândoi…
În 2010, în 29 decembrie, mama pleca în altă lume, o lume care poate o înțelegea așa cum avea ea nevoie, așa cum merita. M-am trezit în această dimineață cu gândul la ea și am aprins o lumânare. Mai târziu…
Trei nuci, într-un pui de copac, plantat anul trecut în iulie. Nu două, nu una, nu patru, ci trei nuci.Ar putea fi o coincidență. Însă mie îmi place să cred că nu este așa.Dintre toții nucii înalți și maturi, el…
În 22 spre 23 iulie, noaptea, Zuzu, ființa pe care am prețuit-o mai mult decât o pot exprima cuvintele, pleca spre altă dimensiune, lăsându-mă mai singură ca niciodată. Pleca în somn, în somnul de veci, liniștit, pe gresia pe care…
Nu fac un secret din faptul că mă simt mult mai bine în prezența animalelor decât în prezența semenilor mei. Și, de câte ori privesc la curcubeu, îmi imaginez cum toate ființele ce mi-au adus atât de multă bucurie în…
În decembrie 2010, între Crăciun și Anul Nou, mama murea, după o lungă suferință. Boala de care suferise: cancer cervical. Am scris de atunci zeci de rânduri despre suferința și despre moartea ei. O fac acum din nou, după ce…
Îmi doream o mansardă, o mansardă în care să stau, cernându-mi gândurile și așternându-le mai apoi pe hârtie. Singurătatea e cea care permite gândurilor să se releve altfel decât în permanentă mișcare, să se arate nefragmentate, curate, într-o lină, nezbuciumată…
Se spune că speranța nu moare niciodată. Ei bine, nu e deloc așa. Uneori murim o dată cu ea, alteori ea moare prima lăsându-ne, ființe mutilate, călătoare către nicăieri, pe drumuri de nimeni știute. Și călătorim așa, sfârșiți, fără a…
Dacă ne-am născut cândva, suntem datori cu o moarte și cu siguranță într-o zi moartea va veni și ne va lua. De curând a fost ziua mea și toate baloanele colorate care ar fi trebuit să se înalțe spre cer…
Știai ca pedeapsa mea este tăcerea. Și tăceai precum demult îmi vorbeai. Mi-era dor de vorba ta ca de o îmbrățisare, dar o pierdusem și pe ea și îmbrățisarea. Nu stiu exact dacă le pierdusem deodată, pe peron de vis neîmplinit…
După o noapte de insomnie, gândurile mi s-au așezat mai ordonate în sertarele minții. Sunt copleșită de amintiri, ca de iubire și zâmbesc dimineții parcă mai odihnită ca niciodată. Îmi încep ziua, nu făcând planuri peste planuri, ci deschizând sertarele…
Am visat-o sau poate doar mi-am amintit-o din istorii de copilărie pe ea- grădina sufletului meu-grădina cu sentimente, cu parfum de floare și de iarbă proaspăt cosită și cu ploaie de petale. Grădina sufletului meu sălășluiește în inima mea, adânc…
Om regăsit în capturi de istorie, personaj funebru al propriei vieți, Căutând fără să știe înțelesuri în aforismele ce îl compun, Îndreptând-se către nicăieri, dând întâietate neimportantelor momente, Amestecând între decoruri, de pe scena vieții, sentimente, Jucând un rol, nefiind…